frigiditatea

Starea femeii caracterizata prin imposibilitatea de a avea un orgasm obtinut prin coit vaginal cu un partener heterosexual poarta numele de frigiditate (anafrodizie, anestezie sexuala sau anorgasmie feminina).

Desi la femeie orgasmul nu are decit o semnificatie hedonica, nefiind absolut necesar fecundatiei, cum este la barbat, problema prezinta totusi o importanta individuala si sociala.

O sotie frigida este indiferenta fata de viata conjugala, iar in timpul actului sexual ea este frustrata de emotiile si senzatiile sexuale sau, cind acestea exista, sant reduse si nu cresc pina la punctul culminant, pina la orgasm.

Femeile care nu au simtit niciodata aceasta satisfactie, necunoscind-o,de obicei nu se sesizeaza o perioada de timp, considerindu-se normale, dar, mai devreme sau mai tirziu, isi dau seama de starea lor. Femeile, care au simtit o data orgasmul si ulterior devin frigide, nu se impaca cu aceasta situatie si incep sa-si puna probleme. Partea cealalta a cuplului, barbatul, nu ramine de loc strain si nu-i este indiferenta aceasta situatie. Sotul este cel care se sesizeaza primul si care reactioneaza mai violent in toate aceste cazuri de frigiditate, primitiva sau dobindita in cursul vietii conjugale. Indiferent care dintre parti, sot sau sotie, este mai nemultumita de pe urma acestei stari, cert este ca ea duce la o raceala si la animozitati intre soti.

Femeia frigida, in general, este mai retinuta, se jeneaza si apeleaza mai rar la medic din proprie initiativa.

Frigiditatea are repercusiuni asupra organismului. Daca lipsa orgasmului e de regula, atunci formatiunile erectile nu se descarca de afluxul de singe crescut, musculatura nu se relaxeaza, secretia nu este expulzata si se produce starea de congestie a organelor genitale, tradusa prin dureri lombare si pelviene, care apar la mers sau cu ocazia actului sexual. Apare astfel o stare de nervozitate si de neliniste a femeii, care ramine cu incordarea psihica, cu tensiunea nervoasa si cu o stare de insatisfactie.

Unele femei frigide privesc starea lor cu indiferenta si incearca o satisfactie psihica stiind ca macar partenerul este multumit. Altele nu vor sa lase impresia sotului ca sint frigide si adopta atitudini artificiale, incercand sa se comporte ca si cind ar fi avut senzatia de orgasm.

Totusi, in toate cazurile, lipsa orgasmului femeii ramine un prilej de nemultumiri, iar cuplul respectiv devine fragil. In mod direct sau indirect incep parerile de rau si femeia se crede dezavantajata si este nemultumita. Ea incepe uneori prin a cauta orgasmul extraconjugal si sfirseste prin a manifesta raceala fata de sot, dezinteres si refuz pentru actul sexual. De aici si pina la destramarea familiei nu mai sint multi pasi. Iata cum o problema individuala de viata conjugala capata o importanta sociala, fata de care nu putem ramine indiferenti. In asemenea imprejurari, consultarea medicului poate fi de un real ajutor.

Importanta problemei frigiditatii mai rezulta din frecventa crescuta a ei : 33% din femei (Adler) ; 50% (Irene Bernard si R. Pauly) , H. Michele-Wolfromm, pe un studiu cuprinzind 1.656 de femei, au gasit frigiditatea izolata in 55% din cazuri, iar daca se adauga si frigiditatea asociata cu dispareunia si cu neconsumarea actului sexual, cifra globala a frigiditatii reprezinta 82% din tulburarile sexuale.

Frigiditatea are intensitati si nuante diferite, in functie de femeia care acuza aceasta stare. Factorul individual da coloratura cea mai variata a anafrodiziei si ii confera caracterul de complexitate.

Din punct de vedere simptomatic, frigiditatea poate fi clasificata in : totala, incompleta si partiala.

Frigiditatea este totala (completa) cind nu exista de loc impuls sexual pentru sexul opus. Femeia nu simte nici o senzatie sexuala, nu ia parte la actul sexual, care pentru ea este ceva mecanic, si in acest caz, desigur, nu poate fi vorba de obtinerea orgasmului. Deoarece ea ignora orice nevoie sexuala si nu are nici o senzatie erotica, aceasta forma de frigiditate este bine suportata de catre femeie.

Frigiditatea este incompleta cind exista un impuls sexual mai mult sau mai putin diminuat, exista deci libido, dar excitatia sexuala este slaba sau nu creste in timpul copulatiei si femeia nu ajunge niciodata la orgasm. Aceasta categorie de frigide suporta mai greu starea lor, deoarece simt nevoia relatiilor sexuale, dar nu pot ajunge la satisfactie.

Frigiditatea partiala este aceea in. care impulsul si necesitatile sexuale sint normale, dar nu se ajunge la un orgasm vaginal; in schimb, se poate obtine o stare de satisfactie prin excitatii prelungite ale organelor genitale externe (clitoridiene).

In afara de categoriile de mai sus, unele femei prezinta stari tranzitorii de anestezie sexuala sau scaderea nevoii sexuale, care alterneaza cu stari normale. Exista si forme intermediare si in aceasta categorie se incadreaza femeile care simt o atractie minima fata de sexul opus, senzatiile lor sexuale sint diminuate si ajung rareori la satisfactie. Asemenea femei prezinta un amestec de infantilism psihic, cu o oarecare nevoie de a iubi si de a fi iubite.

Mai trebuie semnalata si frigiditatea relativa conjugala, care tine de actul sexual incomplet din partea partenerului si care dispare in anumite conditii psihologice sau cu ocazia schimbarii tehnicii copulatorii.

Frigiditatea ne apare uneori ca primitiva, criptogenetica, caz in care nu se poate decela factorul cauzal; deseori frigiditatea este insa simptomatica, secundara, in cadrul unor tulburari de origine nervoasa, psihogena, endocrina, genitala sau in cadrul unor afectiuni generale.

H. Michele-Wolfromm , care a studiat frecventa tulburarilor sexuale la un numar de 1 656 de femei, a constatat urmatoarele ;

Frigiditate izolata 55% Raporturi dureroase : -- fara frigiditate 11% -- cu frigiditate 24% Neconsumarea actului sexual : --fara frigiditate 7% --cu frigiditate 3% Din aceasta statistica se constata ca frigiditatea izolata apare in 55% din cazuri, frigiditatea asociata cu dispareunie in 24% din cazuri, si frigiditatea cu neconsumarea actului sexual in 3% din cazuri; daca insumam aceste procente, cifra globala de frigiditate este de 82% din totalul tulburarilor sexuale.

Pentru stabilirea diagnosticului de frigiditate, de un pretios ajutor este anamneza femeii care consulta medicul (vezi fisa de consultatie a femeii cu tulburari sexuale).

Din anamneza ne intereseaza urmatoarele elemente : -- antecedentele eredocolaterale (psihoze, diabet zaharat, disgenezii gonadice, lues etc.); --antecedente personale fiziologice (virsta primului ciclu menstrual si .caracterele acestuia) ; -- virsta inceperii raporturilor sexuale, sarcini, avorturi spontane, sterilitate : --antecedentele patologice : afectiuni generale, infectii cronice, viroze, anemii, intoxicatii cronice, operatii in sfera genitala etc. ; --conditii de viata (profesia, starea civila, numarul copiilor) ; --se vor preciza existenta sau nu a impulsului sexual, a libidoului, intensitatea excitatiilor sexuale, afectiunea fata de partener, existenta „preludiilor”, prezenta unui orgasm incomplet sau absenta totala a orgasmului, ritmul vietii sexuale, debutul tulburarilor sexuale si circumstantele in care au aparut -- brusc sau progresiv. Discutia cu pacienta trebuie purtata cu tact si de o maniera care sa inspire incredere. Se vor efectua urmatoarele examene clinice : --examenul genital (acesta poate descoperi eventuale malformatii congenitale sau dobindite ale organelor genitale, diverse leziuni vulvare, vaginale sau ale colului uterin, secretii patologice, dureri spontane sau la tactul vaginal) ; --examenul clinic general (poate evidentia afectiuni ale viscerelor sau boli de sistem) ; --examenul endocrinologic(poate evidentia eventuale tulburari ovariene sau extragonadice ; ca dozari hormonale sint necesare estrogenuria, 17-cetosteroizii totali, prolanuria,iodul proteic hormonal+iodocaptarea+metabolismul bazal. --examenul neurologic si psihologic (sau psihiatric).

In unele cazuri, anamneza descopera instalarea frigiditatii ca o consecinta a unui eveniment recent, cum ar fi : nasterea unui copil anormal, realizarea unui obiectiv care a atras dispute intre soti, utilizarea pilulelor anticonceptionale, care exclud teama de sarcina, dar majoritatea lor au un efect inhibant asupra libidoului. Aceste incidente minore nu pot ameninta decit o sexualitate fragila.

Frigiditatea se poate intalni la femei cu nivel cultural diferit, cu afectivitate diferita, care au caractere deosebite, si in orice perioada a vietii genitale. Patologia frigiditatii este esentialmente individuala.

In aceasta patologie individuala a comportamenitului sexual feminin se intrica cele doua grupe mari de fenomene ; cele de origine psihica cu cele somatice intr-o proportie inegala.

Din punct de vedere etiopatogenic, frigiditatea se poate clasifica in urmatoarele forme clinice : 1) frigiditatea simptomatica secundara ; 2) frigiditate functionala, psihogena ; 3) frigiditate criptogenetica (de cauza necunoscuta). FRIGIDITATEA SIMPTOMATICA (secundara)

In aceasta categorie se incadreaza frigiditatea care apare ca un simptom in cadrul unor afectiuni cunoscute. FRIGIDITATEA DE ORIGINE NEUROLOGICA Aceasta frigiditate este produsa de leziuni medulare sau cerebrale. Leziunile de neuron periferic care ating radacinile rahidiene sau coarnele maduvei, la nivelul conului terminal, se insotesc de frigiditate. Cind acestea sint situate pe neuronul motor (mielite, poliomielilte, radiculite) suprima orgasmul. Situate pe neuronul senzitiv, ele antreneaza o anestezie genitala (sindromul „cozii de cal”, tabes, radiculomielite luetice). Paraplegiile prin sectionare medulara sau prin diverse compresiuni, ca si mielitele situate mai sus dau tulburari sexuale similare.

Leziunile inflamatorii sau tumorale, care intereseaza hipotalamusul, deci si centrii comportamentului sexual, determina in general aparitia frigiditatii. FRIGIDITATEA DIN AFECTIUNILE GENERALE Unele boli acute sau cronice, ca diabetul zaharat, anemiile, slabirea excesiva sau obezitatea, alcoolismul cronic, morfinomania, cocainomania etc, duc la diminuarea libidoului si a esteziei sexuale. Obezitatea la femeie este frecvent asociata cu hipoovarie secundara si frigiditate. In obezitatile hipotalamice, tulburarile sexuale se explica prin interesarea si a unor centri sexuali. Unele alterari vasculare pot provoca frigiditate prin vasoconstrictie pelviana. FRIGIDITATEA DE NATURA GINECOLOGICA Starea de teleclitoridie (situarea clitorisului la o distanta de uretra mai mare de 3 cm) lipseste contactul clitorisului cu penisul si astfel nu apar senzatiile erotice clitoridiene.

Infantilismul genital, hipoplazia organelor genitale fac ca raporturile sexuale, cu un partener dezvoltat normal genital, sa fie dureroase si deci nedorite. Modificarile de troficitate, suplete si calibru ale inelului vulvar (largit) si vagin/al (prea larg), prolapsul vaginal sau uterin, rupturile de perineu, retroversiile sau lateroversiile uterine reprezinta factori etiologici, care declanseaza durerea la contact, dispareunia asociata cu frigiditate. Toate leziunile inflamatorii ale vulvei, vaginului, corpului uterin sau anexelor, acute sau cronice, sint cauze de frigiditate prin inhibitie dureroasa, desi libidoul este pastrat. FRIGIDITATEA DE NATURA ENDOCRINA Frigiditatea se constata in insuficientele ovariene primitive (amenoree primara). In insuficienta ovariana primara congenitala (sindrom Turner sau agenezie ovariana) nu se dezvolta caracterele sexuale somatice primare si secundare din cauza lipsei secretiei de hormoni estrogeni, iar femeia acuza o frigiditate totala, bine suportata. Insuficienta ovariana cu amenoree se mai poate intilni si in cazul unei insuficiente hipofizare, instalata in copilarie sau intrapubertal, de origine tumorala, iar la adulta in sindromul Sheehan sau Simmonds. In insuficientele ovariene primare, tractul genital este nedezvoltat sau hipoplazic, infantil (infantilism genital) si lipseste comportamentul psihic feminin, prin lipsa erotizarii centrilor nervosi. Femeia nu are emotii si senzatii erotice, fiind complet frigida. In insuficientele ovariene secundare, dobindite in timpul vietii genitale, fie prin leziuni ovariene de tip infectios, toxic, traumatic (castrare), fie prin eunucoidism hipofizar, hipogonadotrop, se instaleaza amenorea secundara. in aceste cazuri, fiindca a avut loc erotizarea centrilor nervosi, libidoul exista, insa este diminuat si cu timpul poate sa dispara, din cauza aparitiei involutiei organelor genitale. Lipseste actiunea trofica a hormonilor estrogeni, din care cauza tractul genital devine hipoplazic, lipsit de elasticitate si suplete, mucoasele genitale incep sa se atrofieze si actul sexual este nedorit, neplacut si chiar dureros, cu anorgasmie. In insuficientele ovariene primitive sau secundare, la tulburarile genitale se adauga si tulburari neurovegetative : valuri de caldura, transpiratii, instabilitate emotionala, palpitatii, parestezii, ameteli, migrene, tulburari vasomotorii. Frigiditatea se poate intilni, mai rar, si la unele femei cu hiper-estrogenism. In aceste cazuri, diagnosticul se pune pe baza existentei sindromului de tensiune premenstruala, a metroragiilor, glerei cervicale filante persistente, hiperplaziei glandulochistice a endometrului (evidentiata prin biopsie), estrogenuriei totale crescute. Frigiditatea in caz de hiperestrogenism s-ar explica, dupa Vinchol, prin existenta asociata a tulburarilor neurovegetative, cu predominanta excitabilitatii simpatice, si prin modificarea echilibrului dintre androgeni/estrogeni, care influenteaza libidoul. Exista insa si situatia inversa : hiperestrogenismul poate determina nimfomania la femei sau la animale. Ulrich relateaza cazul unei femei cu nimfomanie careia, la laparotomia exploratorie, i s-au gasit ovare microchistice, hipertrofiate dublu fata de normal, iar rezectia a 3/4 din ovare a antrenat dupa 2 luni diminuarea hipergeneziei. Secretia de progesteron excesiva, in caz de luteoame, sau dupa o administrare de progesteron, in doza mare, produce o diminuare a libidoului si o scadere a potentei sexuale feminine . In ceea ce priveste rolul hormonilor estrogeni in patogenia frigiditatii, se poate spune ca hipoestrogenemia antreneaza aparitia anafrodiziei indirect, prin lipsa sau diminuarea actiunilor trofice si stimulante asupra vaginului si colului uterin, care favorizeaza aparitia dispareuniei. Totusi, la femeile castrate sau la postclimacterium, exista adesea persistenta libidoului diminuat, si acest fenomen se explica prin secretia de hormoni androgeni suprarenali si printr-o conditionare psihica reflexa, in cadrul experientei traite. Frigiditatea este frecvent intilnita si in sindroamele endocrine extraovariene, hiperfunctionale sau hipofunctionale. Acromegalia (exces de STH) care se insoteste aproape constant de amenoree secundara (insuficienta ovariana) si de hipertrofia mucoasei vulvare si vaginale, dar cu uter hipotrofic, antreneaza aparitia frigiditatii. In insuficienta hipofizara (panhipopituitarism) de tip Sheehan sau Simmonds sau de origine tumorala (adenoarne cromofobe, craniofaringioame), prima insuficienta glandulara care se instaleaza este cea ovariana prin insuficienta de gonodotropi hipofizari (prolanurie sub 5 u.), apoi apare insuficienta tiroidiana si cortico-suprarenala prin lipsa de TSH si respectiv de ACTH. Din cauza involutiei genitale si a insuficientelor tiroidiana si corticosupra-renala care se asociaza, comportamentul sexual al femeii este in intregime abolit si se instaleaza frigiditatea totala. In sindromul adipozogenital (Babinski-Frohlieh) produs printr-un adenom cromofob sau craniofaringiom cu extensie supra-selara, obezitatea se insoteste de infantilism genital, cu abolirea comportamentului sexual. Apreciind interventia hipofizei in aparitia frigiditatii se poate spune ca insuficienta hipofizara este un factor declansator al acesteia. F. Moricard relateaza cazul unei femei hipofizecto-mizate, care a pierdut complet si definitiv libidoul imediat dupa operatie. Kinsey si alti autori sustin ca insuficienta hipofizara nu declanseaza direct aparitia frigiditatii, ci in mod indirect, prin antrenarea insuficientelor ovariene, tiroidiene si corticosuprarenale. In mixedemul primitiv sau secundar de origine hipofizara, exista o absenta sau o diminuare a libidoului. Predominanta inhibitiei corticale din mixedem, apatia, bradipsihia, bradikinezia se insotesc de o afectivitate redusa si de o scadere pina la disparitie, a fenomenelor reflexe genitale, a erectiei, ejacularii si a orgasmului, in hipotiroidia benigna libidoul va fi pastrat. In hipertiroidia benigna exista o crestere a Iibidoului, insa in hipertiroidia severa (tireotoxicoza, Basedow), asa cum arata Bessede , prin epuizarea psihica si instabilitatea emotionala, apare diminuarea potentei sexuale pina la frigiditate. Dupa tratamentul hipotiroidiei sau al hipertiroidiei accentuate, tulburarile sexuale se remit. In insuficienta corticosuprarenala cronica (boala Addison), din cauza asteniei fizice si psihice si a hipotoniei generale, fenomenele erotice si libidoul diminua mult (scade secretia de androgeni suprarenali) ; de asemenea, orgasmul este incomplet sau absent. Bolnavele au retinere fata de actul sexual, deoarece constata ca le accentueaza astenia fizica si psihica. In sindromul suprarenometabolic (Cushing) s-a constatat o diminuare a activitatii sexuale. Chiar cind libidoul se mentine prin secretia crescuta de androgeni suprarenali, in schimb frigiditatea este un simptom aproape constant, care insoteste amenoreea secundara din acest sindrom. S-a aratat, prin studii clinice si experimentale, ca insuficienta ovariana secundara se datoreste actiunii inhibitorii nespecifice a hormonilor cortizonici in exces asupra hormonilor gonadotropi hipofizari. In hipercorticismele androgenice, determinate de tumori suprarenale virilizante sau de hiperplazii suprarenale congenitale si dobandite, se constata o crestere a libidoului, pina la agresivitate sexuala ; dar aceste femei prezinta o frigiditate partiala. Ele nu obtin orgasmul prin coit vaginal, ci numai prin excitatii ale organelor genitale externe (clitoris). Frigiditatea se mai intalneste si la femeile cu constitutie longilina astenica, cu bazinul ingust si pieptul lat, care acuza frecvent hipomenoree sau dismenoree. Epifiza, prin secretia ei hormonala, intervine ca o glanda moderatoare, frenatoare a fenomenelor sexuale. Tumorile epifizare secre-tante (pinealoamele) se insotesc de infantilism sexual si frigiditate. In medicina veterinara se utilizeaza extractele de epifiza ca tratament eficace in caz de nimfomanie (Thieri). In medicina umana, aceasta actiune a extractelor de epifiza este, de asemenea, utilizata in tratamentul starilor hipergenitale feminine si masculine. Dupa aceasta trecere in revista a factorilor endocrini, care participa la aparitia frigiditatii, se poate spune ca exista trei categorii de hormoni : una care favorizeaza excitabilitatea sexuala la femeii (hormonii estrogeni — gonadotropii ; hormonii tiroidieni —-TSH, hormonii androgeni in doza moderata) o alta categorie care deprima comportamentul sexual feminin (hormonii progesteronici, hormonii epifizari, hormonii cortizonici in exces).

O a treia categorie de hormoni secretati normal au rol echilibrant asupra comportamentului sexual : insulina, STH, ACTH, parathormonul si hormonii catecolici medulosuprarenali, ca si mediatorii chimici (acetilcolina si nor adrenalina). Alta categorie de hormoni, progestativele de sinteza, poseda actiuni estrogenice, androgenice sl progesteronice. Desi, majoritatea sexologilor admit originea dubla a orgasmului feminin — cu punct de plecare vaginal si clitoridian, integrat in centrii superiori nervosi sexuali — alti autori, ca Masters si Johnson , admit ca orgasmul feminin are un punct de plecare unic, situat topografic la nivelul vulvei si in treimea inferioara a vaginului. In concluzie, la femeie, prezenta unui comportament sexual normal necesita un echilibru functional al secretiei endocrine ovariene si un echilibru al sistemului endocrin in general. Starile hipo-functionale sau hiperfunctionale ale sistemului endocrin determina tulburari ale comportamentului sexual. Rolul sistemului endocrin nu ne apare izolat, ci este integrat de centrii superiori hipotalamici, substanta reticulata si cortex. Cu cit urcam pe scara evolutiei organismelor, la animalele superioare si indeosebi la om, rolul de integrare a sistemului nervos central privind comportamentul sexual creste si subordoneaza sistemul endocrin. FRIGIDITATEA FUNCTIONALA (PSIHOGENA) FRIGIDITATEA PRIN FACTORI PSIHOLOGICI Rolul factorilor psihologici in indeplinirea normala a actului sexual este deosebit de important la om si indeosebi la femeie.

Femeia echilibrata si sanatoasa fizic si psihic a integrat functiile sale erotice si sexuale in personalitatea sa mintala si mecanismul orgastic, in functia nervoasa cerebrala. Orice factor inhibitor, psihogen, care se opune acestei integrari nervoase a functiei sexuale duce la aparitia de tulburari in sfera erotica si sexuala. Daca la barbati este suficienta, uneori, numai existenta traumelor psihice ca sa produca impotenta sexuala psihogena, cu atit mai mult la o femeie, care poseda o sensibilitate deosebita si o traire psihica mai intensa a actului sexual, acesti factori pot determina usor starea de frigiditate.Factori psihici multipli si diversi pot duce la o inhibitie a dorintei sexuale si (sau) a orgasmului. Lipsa afectivitatii si a emotiilor erotice pozitive stimulante, tine inhibata functia psiihosexuala. Mediul familial si cel social au importanta deosebita. O atmosfera familiala de o severitate excesiva si austera pentru fata, care o priveaza de un minimum de destindere,de tandrete, care ii imprima sentimente de teama fata de sexul opus — toate acestea pot avea urmari nocive asupra conduitei sale psihice din viata conjugala adulta. Atitudinea parintilor fata de problemele sexuale, scenele conjugale dintre ei se intiparesc in mintea fetei si pot duce in viitor la o aversiune fata de relatiile sexuale. O conduita inadecvata a sotului, vulgaritatea, brutalitatea, lipsa de tact socheaza pudoarea tinerei fete si devin factori inhibanti. Durerea produsa de deflorarea violenta, imputarea infidelitatii ei pot constitui adevarate socuri afective pentru femeie si pot antrena retinere si aversiune pentru actul sexual, pina la frigiditate. Amplificind importanta primului contact sexual. W. Steckel spune : „se poate afirma ca soarta mariajului se decide in noaptea nuntii”. Lipsa afinitatii fata de sot (fata si-a dorit si imaginat un alt gen de barbat), casatoria din interes sint elemente inhibante ale dorintei ei sexuale si o fac indiferenta fata de actul sexual. Teama de sarcina sau practicarea metodei coitus interruptus,neglijarea „preludiilor”, unele pozitii copulatorii neacceptate de partenera, ejacularea precoce a barbatului sint elemente care pot genera ulterior indiferenta si repulsie fata de actul sexual. Mediul ambiant al actului sexual, unele obiceiuri si gesturi dezagreabile ale partenerului sint factori care diminua dorinta si senzatiile erotice ale femeii.Uneori, practicarea masturbatiei constituie factorul etiologic al frigiditatii ;femeia nu poate obtine orgasmul prin coit vaginal normal, fiindca s-a conditionat reflex pe calea masturbatiei. Contractarea unei boli venerice de la partener reprezinta pentru femeie o adevarata trauma psihica, a carei consecinta poate merge uneori pina la frigiditate. Virsta inceperii raporturilor sexuale influenteaza de asemenea obtinerea orgasmului. La o virsta prea tinara, cind nu exista o maturizare sexuala fizica si psihica, orgasmul feminin se produce mai rar ; de asemenea, inceperea tardiva a vietii sexuale include o diminuare a libidoului si a excitabilitatii ei sexuale. FRIGIDITATEA PRIN FACTORI NEVROZANTI Dupa unii autori , frigiditatea reprezinta o nevroza „in doi” Ea constituie un simptom nevrotic care pare sa existe in functie de partenerul gresit ales. Vechiul dicton ca „nu exista femei frigide, ci exista numai barbati nepriceputi” nu este exact. Se pare ca responsabilitatea barbatului in aparitia frigiditatii depinde mai putin de tehnica sa, sau de defectele sale si tine aproape exclusiv de maniera cu care este acceptat de partenera. Acordul sexual se pare ca depinde indeosebi de echilibrul psihic al femeii si, in mod adjuvant, de cel al barbatului.In imensa majoritate a cazurilor de frigiditate este imposibil de stabilit responsabilitatea fiecaruia dintre cei doi parteneri. Frigiditatea se poate compara cu o piesa in doi, in care unul din actori este necunoscut. Frigiditatea se intilneste frecvent la femeile care sufera de nevroza : neurastenie, psihastenie (obsesivo-fobica), isterie. Nevroza sexuala se intilneste atit la femei, cit si la barbati. In nevroza astenica, la simptomele acesteia se asociaza frecvent diminuarea libidoului, a excitatiilor si a senzatiilor erotice si lipsa orgasmului. In psihastenie predomina obsesiile, ideile fixe, fobiile. Pe un fond de teama, de anxietate nejustificata, de neincredere in sine, femeia este preocupata de aceste idei fixe, care ii vin in minte involuntar. Frigiditatea in aceste cazuri apare din cauza inhibitiei psihice, indusa de starea de teama si de fobie. Fobiile anxioase sint diverse si ele cuprind : teama de sarcina, teama de brutalitatea sotului, teama de primul act sexual, frica de durere in timpul coabitarii, teama de a nu fi surprinsa. Uneori fobiile au un caracter ipohondric : teama ca se vor imbolnavi, ca actul sexual le surmeneaza, teama sa nu piarda urina in timpul orgasmului etic. Toate aceste temeri duc la instalarea frigiditatii totale si sint dificil de tratat, din cauza ca bolnava isi pierde increderea in ea. In isterie, emotiile sint mult amplificate si, din cauza sugestiei exagerate, iau caracterul de socuri emotive, care survin intermitent, sub forma de crize isterice, pitiatice. Crizele se caracterizeaza prin polimorfism simptomatic si au caracter functional. Din punct de vedere sexual, aceste femei nu sint multumite de copulatie, senzatiile lor sexuale sint incomplete, actul sexual nu le da satisfactie si ele nu ajung niciodata la orgasm. FRIGIDITATEA PRIN FACTORI PSIHOPATICI Alte cauze de frigiditate sint starile constitutionale psihice morbide si psihopatiile. Dintre acestea, cele in care se intalnesc mai frecvent tulburari in sfera sexuala sint: schizofrenia, melancolia, psihoza maniaco-depresiva. Schizofrenia debuteaza, uneori, o data cu maturizarea si primele semne constau in disparitia sentimentelor si afectiunii pentru familie, prieteni si cei din jur. Din cauza disocierii personalitatii psihice, a lipsei de afectivitate, apare frigiditatea totala. In cazul sindromului melancolic apar un dezgust de viata, o indiferenta afectiva, o inhibitie psihomotorie, cu incetinirea ideatiei si tendinta la inertie — cadrul in care isi face loc frigiditatea. TRATAMENTUL FRIGIDITATII Frigiditatea este o boala care se poate trata. Terapeutica frigiditatii este in functie de forma clinica etio-patogenica : simptomatica (secundiara), functionala (psihogena) si criptogenetica. In toate formele de frigiditatte, se recomanda un tratament igienodietetic, care are o valoare adjuvanta. Mai multi autori insista asupra inlaturarii factorilor care intretin surmenajul fizic si psihic. Au un efect pozitiv : viata in aer liber, exercitiul fizic moderat, sportul, voiajul, climatoterapia alpina si maritima. Regimul alimentar consta dintr-un regim normocaloric, care sa contina alimente si bauturi cu proprietati excitante : bogat in proteine (carne, peste, raci), in condimente (cafea, cacao, ciocolata, vanilie, piper, ardei, mustar), bauturi alcoolice in doze mici (coniac, sampanie, vin vechi). Insasi starea de buna dispozitie si actiunea congestiva a digestiei actioneaza favorabil asupra dorintei sexuale. TRATAMENTUL FRIGIDITATII SIMPTOMATICE In frigiditatea de origine neurologica, leziunile sint de obicei ireversibile. In frigiditatea care apare in cadrul afectiunilor ginecologice se recomanda tratamentele antiinfectioase si antiinflamatorii. De asemenea, fizioterapia (diatermie de slaba intensitate sau ultrascurte) are efecte favorabile. Curele balneare, prin actiunea tonica asupra sistemului nervos central si prin principiile pe care le contin, actioneaza asupra troficitatii cailor genitale.La noi, apele si namolurile de Sovata, de Techirghiol sint indicate in procesele inflamatorii cronice genitale ; de asemenea, apele clorurosodice concentrate, care au un efect excitant. Tratamentul chirurgical este indicat in unele malformatii genitale, congenitale (absenta vaginului, imperforatia himenului, bride si septuri vaginale) sau dobindilte (prolapsul vaginal sau uterin, rupturi de perineu, cicatrice stenozante, retroversia sau anteversia uterina blocata etc.). In teleclitoridie, se recomanda coborirea operatorie a clitorisului (clitoricatezie) prin procedeul Halban-Narzani ,care consta in sectionarea ligamentelor suspensoare ale clitorisului. Mai multi autori (Palmier, Bedrine, Chalier) au raportat cazuri de vindecare a frigiditatii prin aceasta metoda chirurgicala. In frigiditatea care insoteste afectiunile generale se va face tratamentul bolii de fond. Aceasta consta in corectarea : anemiei, diabetului zaharat, obezitatii ; se vor face dezintoxicarea in intoxicatiile cronice amintite, tratamentul antiluetic, corectarea avitataminozelor. Corectarea obezitatii are un efect pozitiv asupra reglarii functiei ovariene si a reaparitiei orgasmului, pentru ca in acelasi timp dispare si inhibitia psihica intretinuta de complexul de inferioritate somatic.In obezitatea de origine hipotalamica, tratamentul este dificil si deseori ineficace. Tratamentul hormonal este indicat in tulburarile endocrine, ovariene si extragonadice. Administrarea de hormoni estrogeni este indicata in toate starile de insuficienta ovariana si in postclimacterium. Hormonii estrogeni sint ineficace, chiar in doze mari, la femeile cu frigiditate constitutionala, criptogenetica . In privinta cailor de administrare a estrogenilor, acestea sint in functie de intensitatea insuficientei ovariene. Se pot administra parenteral in injectii i.m. sau in aplicatii locale genitale. Administrarea locala a estrogenilor sub forma de ovule vaginale da, uneori, rezultate excelente in caz de hipoplazii cu hipotroficitate vaginala si la femeile in postclimacterium. Administrarea locala vaginala de estrogeni are foarte mare influenta asupra atractivitatii sexuale a femelei primate,dar creste mai putin receptivitatea (Trimble). In frigiditatea din insuficienta ovariana de natura hipofizara se recomanda un. tratament stimulant cu hormoni gonadotropi (prolan). In frigiditatile din sindroamele endocrine extraovariene se recomanda tratamentul de reechilibrare endocrina a starilor hiper- sau hipofunctionale glandulare. O atentie deosebita trebuie acordata corectarii starii de hipotiroidie, chiar benigna, cu hormoni tiroidieni (triiodotironina, tiroida). Hormonii androgeni sant indicati in frigiditatea criptogenetica si in caz de frigiditate simptomatica rezistenta la tratamentul bolii de fond, ca si in starile de hiperfoliculinie care se insotesc de frigiditate. Dupa mai multi autori (Greenblath, Loesser, Hirtz, Turpaul, Bernard) androgenii au o actiune eficace. Caile de administrare a hormonilor androgeni sint urmatoarele : parenteral, in injectii i.;m. 75—200 mg testosteron/luna ; cele mai bune preparate sint cele cu resorbtie lenta (Testolent, 1 fiola injectata i.m. la 14 zile, sau Sterandryl de 100 mg/fiola, in injectie i.m., la 14 zile) ; pe cale perlinguala se pot administra tablete de metil-testosteron a 5 mg, 1—2/zi ; percutan, (testosteronul se poate administra sub forma de unguente, pomezi, pe regiunea clitoridiana in caz de microclitoridie. Grom a tratat astfel de frigiditati introducand testosteron, cu ajutorul unei seringi, in sacul pre-putial clitoridian, de 2 ori/zi, incepind din ziua finelui menstruatiei si continuind pina cu 4 zile inainte de menstra urmatoare. O data cu corectarea hipotrofiei clitoridiene s-a corectat si frigiditatea. Sensibilitatea maxima ctlitoridiana nu este proportionala cu hipertrofia maxima, si apare cu mult inainte (Trimble, Henbert). Testosteronul nu are efect in ceea ce priveste cresterea atractivitatii feminine, ci numai in privinta cresterii receptivitatii (responsivitatii). Hirtz recomanda mai intai 10 mg de estradiol, apoi 10 mg de testosteron/zi, la doua zile, de 10 ori pe luna. Alti autori au utilizat implante de testosteron, in doze variind de la 100 la 300 mg/luna, cu rezultate bune. In general, daca doza de testosteron administrata lunar este suficienta, aproape intotdeauna apar efectul stimulator asupra libidoului si obtinerea orgasmului. Singurul inconvenient al utilizarii testosteronului este aparitia semnelor de virilizare, care se ivesc in general la o doza de 300 mg/luna, uneori chiar si la o doza mai mica, in functie de receptivitatea bulbilor pilosi. TRATAMENTUL FRIGIDITATII FUNCTIONALE (psihogene) Acesta consta intr-un tratament complex, de reechilibrare a sistemului nervos central si vegetativ, si indeosebi in psihoterapie sau terapie de desensibilizare sistematica (metoda Wolpe). Reechilibrarea sistemului nervos central se obtine cu o medicatie care se adreseaza starii de excitabilitate sau de inhibitie corticala, deci cu o medicatie sedativa sau tonica. Ca sedative se recomanda : Extraveral, Pasinal, Ciclobarbital, in doze mici in caz de insomnii. Ca tonice se recomanda : acid fosforic (Fosfobion), stricnina (contraindicata la anxioisi), vitamina B1 fortissim. Mai multi autori insista asupra efectelor echilibrante ale calciului asupra sistemului nervos central. Echilibrarea neurovegetativa se adreseaza starii de hipersimpaticotonie sau hiperparasimpaticotonie. Ca simpaticolitice se recomanda iohimbina (3X5 mg/zi ; contraindicata la hipotensive), care are si un efect afrodiziac. Ca parasimpaticolitice se recomanda : beladona, atropina, scopolamina. Ca excitante ale parasimpaticului sint indicate : pilocarpina, ezerina, acetilcolina. Ca o medicatie amfolitica, indicata in starile de hiperamfotonie, se recomanda Bergonal sau Belergal, Bellaspon. Palazzoli si alti autori au insistat asupra rezultatelor bune care se pot obtine in frigiditate prin metoda reflexoterapiei nazale (centroterapia Bonnier). Psihoterapia utilizata sub diverse forme este metotda cea mai indicata si cu rezultatele cele mai bune in cazul frigiditatii psihogene. Psihoterapia sub forma de narcoanaliza este utilizata la marile hiperemotive, in psihastenie si in isterie. Dupa aplicarea psihoterapiei, Michele-Wolfrompe o statistica de 784 de frigide, evalueaza rezultatele acestui tratament astfel : Succes 14% Ameliorare . .........................27% Rezultate discutabile : --schimbarea partenerului.................7% --divort ...................................4% --esec acceptat............................................16% -- Esec si necunoscute.....................................32% O alta metoda moderna este terapia comportamentului (Behaviour Therapy), care poate fi definita ca o incercare de a modifica comportamentul uman si emotiile intr-un mod favorabil individului, pe baza legilor teoriei moderne asupra procesului de invatare (legi stabilite de Pavlov si dezvoltate de scolile de psihologie americana si engleza). Aceasta metoda se delimiteaza net de metodele psiho-terapiei si psihanalizei, bazate pe principiile freudiene, si foloseste datele obiective ale observatorului externi, si nu introspectia si interpretarea. Termenul de „terapia comportamentala” este folosit numai din 1960, desi diverse metode de acest gen au fost aplicate mai de mult. Aceste metode s-au impuis abia prin studiul lui Wolpe Joseph „Psychotherapy and reciprocal inhibition” din 1959 (considerat de Eysenek fondatorul terapiei comportamentiste). Aplicarea terapiei comportamentiste la bolnavele frigide pleaca de la considerarea frigiditatii (cu exceptia cazurilor de frigiditate organica) drept un mod de comportament invatat gresit in cursul vietii, prin asocierea anxietatii la activitatea sexuala. Nu se poate insa nega ca unele femei pot sa nu fie „echipate” genetic pentru raspunsuri erotice. Terapia comportamentista este indicata pe toata scara frigiditatilor, de la femei care se bucura de coitus, dar nu realizeaza orgasmul, pina la cele care condamna orice activitate sexuala. Nu este indicata aplicarea metodei la frigiditatile acute, de scurta durata, care apar in timpul sau dupa sarcina si lactatie, deflorare, boli fizice si nici la cele datorate unei tehnici sexuale gresite, corectabile prin instructie si informare. Baza fiziopatologica a tehnicii Wolpe consta in aceea ca ea urmareste eliminarea treptata a obiceiului de a raspunde anxios la un stimul conditionat (de exemplu, conditiile actului sexual), folosind asocierea unui stimul neconditionat (relaxarea musculara) care produce o inhibitie reciproca. Prin asocieri succesive, legatura dintre anxietate si stimulul conditionat care o evoca va fi slabita pina la desfiintarea ei. Experimente pe animale (la care se foloseste ca stimul neconditionat inhibitor al anxietatii hranirea) dovedesc justetea acestor principii. La om, in terapia prin inhibitie reciproca a nevrozelor, s-au folosit hranirea, emotiile placute „uzuale” etc. Wolpe foloseste relaxarea musculara profunda, care inhiba puternic anxietatea, asa cum a dovedit E. Jacobson, in 1938, prin tehnica sa, care cuprinde trei etape : 1. Bolnava este invatata cum sa-si relaxeze progresiv musculatura. 2. Se construieste o ierarhie a conditiilor in care apare anxietatea bolnavei pe baza anamnezei, a testelor psihometrice si a consultarii permanente a opiniei bolnavei, care va stabili, in ultima instanta, ordinea stimulilor ce-i provoaca teama. 3. Incep sedintele propriuzise de terapie, in care bolnavei, complet relaxata, i se prezinta verbal (apelindu-se la imaginatia ei) stimulii care-i provoaca anxietatea, incepand cu cei mai slabi si urcand, gradat, spre situatiile cele mai eficiente in a provoca frica. Noul stimul este introdus numai cind bolnava este capabila sa-si imagineze scena precedenta fara a simti anxietate (pacienta, fiind complet relaxata, semnaleaza situatiile care o tulbura, ridicand indexul niiinii stingi). A. A. Lazarus aplica metoda lui Wolpe (terapia de desenzitivare sistematica) in 16 cazuri de frigiditate persistenta refractara la orice alta forma de tratament si obtine recuperare (vindecarea) in 9 cazuri dupa o medie de 28,7 sedinte terapeutice. Prognosticul frigiditatii psihogene. Michele-Wolfromm face unele constatari surprinzatoare; Prognosticul nu ar depinde nici de virsta pacientei, nici de conditiile sale de viata, nici de numarul copiilor, sau, cu atit mai putin, de barbatul ales, ci de urmatorii factori care actioneaza in cursul psihoterapiei : — de sansa ca pacienta frigida sa revina la o noua sedinta de psihoterapie ; — de trasaturile personalitatii feminine ; — de posibilitatea de acomodare a cuplului.

linkuri:frigiditatea,cauze si solutii,Orgasmul si frigiditatea,Frigiditatea sau cand el te simte rece!,Frigiditatea la femeile tinere...,Frigiditatea