Frasinul
Fraxinus excelsior L.
Frasin; Fr.:Frene; G.: Esche; M.: Magas koris; R.: Iaseni vîsokii.
Caractere de recunoaştere: Planta : Arbore înalt pînă la 35 m şi diametrul pînă la 1 m; tulpina: dreaptă, cu ramuri puţine, îndreptate în sus; scoarţa: cea tînără cenuşie-verzuie, apoi numai la bază se transformă în ritidom negricios, cu crăpături ondulate şi mărunte; muguri: brun închişi pînă-la negru mat, opuşi, mici şi globuloşi; frunze: opuse, imparipenat compuse, lungi de 30—40 cm, cu 7—15 (mai ades 11) foliole sesile ovat lanceolate, acuminate; flori: grupate în panicule pendule, apar înaintea frunzelor şi sînt nude (lipsite de caliciu şi corolă), hermafrodite sau unisexuate, mici, negre-violacee; fructe: samare cenuşii-gălbui, liniar-lanceolate, lungi de 2—4 cm şi late de 4 — 7 mm, cu sămînţă turtită, vîrf trunchiat(fig A).
înflorire: IV (în a doua jumătate, înaintea înfrunzirii).
Materia primă: Folium Fraxini — formată din foliolele tinere desprinse de pe peţiolul principal, lungi de 6—12 cm şi late de 2—3 cm, ovat-lanceolate cu marginea serată, de culoare verde caracteristic. Fără miros specific, cu gust dulceag-amărui, astringent.
Ecologie şi răspîndire: Specie cu largă amplitudine ecologică, dezvoltîndu-se însă mai bine în climat mai călduros, nesuportînd gerurile puternice. Vegetează viguros în condiţii de umiditate mai ridicată, pe soluri fertile, profunde, afînate şi reavăn-umede, bogate în calciu.
Se dezvoltă bine şi pe soluri aluvionare crude, brun-roşcate podzolite. Este rezistentă chiar la inundaţii de mai lungă durată, dar atacată adesea de insecta Lytta vesicatoria (cantaridă). La maturitate este specie de lumină.
Specie de amestec în pădurile de foioase mai ales în zona de cîmpie şi deal (rar arborete pure). Este de asemenea mult cultivat de-a lungul şoselelor şi pe străzi, fiind rezistent la noxe (fum, gaze, praf).
Recoltare: Se face în lunile mai-iulie prin strujirea foliolelor de pe peţiolul principal.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După ce se îndepărtează resturile de peţioli principali, produsul se pune la uscat la umbră, în strat subţire, în poduri sau şoproane bine aerate. Pentru uscarea artificială uscătoarele se reglează la 40—50°.
Randament la uscare 3—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină ca impurităţi — max. 3% resturi din peţiolul principal şi max. 2% frunze decolorate sau brunificate, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: Frunzele conţin manitol, inozitol, cvercitrină, acid malic, tanin, acid ursolic, gume, ulei volatil conţinînd terpene, derivaţi cumarinici, o chinonă asemănătoare cu vitamina K2 prin catena laterală formată din 9 grupări izoprenice; scoarţa arborelui conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită manitelor şi flavonoidelor (cvercitrină) are acţiune diuretică, diaforetică şi laxativă.
Date mai vechi, din prima jumătate a secolului nostru, indică utilizarea acestei specii cu rezultate bune ca remediu în reumatismul articular acut şi ca adjuvant în reumatism şi gută. Frunzele intră în compoziţia ceaiului antireumatic şi în pulberea laxativ-purgativă.
Scoarţa a fost utilizată în trecut sub formă de decoct pentru efectele sale considerate ca tonic, febrifug sau antihelmintic.
Din specia Fraxinus ornus L. (Mojdrean), prin incizii în scoarţă, se obţine produsul „Manna" — mult utilizată în trecut în practica farmaceutică sub denumirea de „Manna Canellata", „Manna in lacrimis, in granis, in fragmentis" etc, pentru acţiunea purgativă. Acest exudat concretizat conţine manitol, fructoză, glucoza, fraxină, manotrioză, rezine etc.
Confuzii: Se pot face cu specia Fraxinus ornus L. (Mojdrean). Caractere de deosebire(vezi și figura de mai sus):
— mult mai mic (doar pînă la 10—12 m), uneori arbust;
— scoarţa netedă, fără ritidom;
— frunze doar cu 5—9 foliole (la F. excelsior cel mai adesea 11); acestea au peri ruginii pe dosul frunzei pe nervura mediană;
— flori cu învelişuri florale albe-gălbui (la F. excelsior nude) şi apar după înfrunzire (la F. excelsior înaintea înfrunzirii) (fig. B); — fructul poartă la bază caliciul persistent.
Uneori sînt solicitate separat frunze de Mojdrean (Folium Fraxini orni).
Alte specii din aceeași familie cu importanţă medicinală:
Syringa vulgaris L. (Liliac) — are proprietăţi medicinale scoarţa — ca tonic şi astringent, iar frunzele şi florile — care conţin glicozidul syringina (în procent mai mare în martie), manită, siringopicrină, emulsină, invertină, zaharoză. Ele erau utilizate odinioară ca febrifug în malarie şi calmant în colici hepatice. În uz extern sub formă de macerat în ulei pentru frecţii anti-reumatismale.
Ligustrum vulgare L. (Lemn cîinesc) — Frunzele şi florile care au compoziţia chimică aproape identică cu a liliacului au proprietăţi astringente. în medicina populară se indică utilizarea lor ca antidiareice şi în leucoree. Se mai citează pentru afte, stomatite. Pentru uz extern, în dureri reumatismale şi celulita.
Jasminum oficinale L. (Iasomia de grădină) — florile puternic şi plăcut mirositoare au fost utilizate empiric contra migrenelor sau calmant în tuşea spastică. Extern sub formă de macerat în ulei pentru frecţii calmante ale algiilor de natură reumatică.
Selene 
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!
