DISPAREUNIA Se numeşte dispareunie orice senzaţie dureroasă locală provocată de raporturile sexuale într-un moment al acuplarii. Frecvenţa dispareuniei este foarte mare, dar dificil de stabilit din punct de vedere statistic.Dispareunia se poate asocia cu alte stări patologice ca : vaginismul, frigiditatea, dismenoreea, nevralgiile pelviene sau cu obstacale ale căilor genitale. Dacă ne referim la apariţia în timp, există o dispareunie primitivă (apare de la începutul vieţii sexuale) şi o dispareunie secundară (apare după o perioadă de activitate sexuală normală).În dispareunia primitivă se încadrează şi cea care apare la tinerii căsătoriţi, care mai este numită şi dispareunie "de rodaj" şi care are caracter patologic numai cînd depăşeşte primele doua luni de la căsătorie. După sediul topografic al durerii, Frank deosebeşte la femei trei feluri de dispareunie : 1) dispareunii superficiale în 60% din cazuri ; 2) dispareunii profunde în 30% ; 3) dispareunii totale, în 10%. Distincţia clasică dintre dispareunia superficială şi cea profundă este oareum artificială :astfel, pe de o parte, o vaginită intensă produce o suferinţă (uneori intensă) în toata zona contactului sexual,iar pe de altă parte,o teamă de suferinţă, iar cînd cauza dispareuniei este profund pelviană, antrenează o reactie de apărare a muşchilor ridicători şi este o cauzş de durere la intrarea în vagin. Durerea la contact poate apărea la începutul raporturilor sexuale, în timpul lor sau imediat după raport. Excepţional pot apărea şi senzaţii dureroase extravaginale concomitent cu dispareunia. O femeie consultă numai în mod excepţional pentru dispareunie ;de obicei, ea vine să consulte pentru leucoree, prurit vulvar, metroragii, dismenoree, dureri pelviene etc. Numai o parte din femeile cu dispareunie izolată ajung să consulte medicul, şi anume atunci cînd durerea este intensă şi jenează mult copulaţia. Frank arată în statistica sa că, dintre femeile care consultă medicul pentru dispareunie, 30% se plîng exclusiv de durere, 48% acuză acest semn în cursul altei boli, iar 22% acuză durerea ca un simptom de minimă importanţă faţă de sindromul pentru care consultă.
Etiologie:
Cauzele organice care duc la dispareunie sînt urmatoarele : Cauzele vulvovaginale : Infestarea cu trichomonas în 41,5% din cazurile studiate de A. Lieveaux (9) a constituit unica etiologie, dar ea intervine, de asemenea, în asociaţie cu alţi factori (micoze, atrofie, papilomatoza).În dispareunia determinată de infestarea cu Trichomonas, bolnava mai acuză şi leucoree, prurit vulvar şi jenă la micţiune cu maximum de intensitate postmenstruală. Dacă femeia a utilizat înainte de examenul genital săpun sau antiseptice, examenul secreţiei trebuie repetat. Moniliaza vulvovaginală este, de asemenea, o cauză de dispareunie, asociindu-se, uneori, cu alţi factori şi îndeosebi cu infestarea cu Trichomonas. Dispareunia provocată de moniliaza apare de obicei brutal la finele unui ciclu menstrual sau în urma unui tratament cu antibiotice,efectuat femeii sau partenerului ei. La microscop, se descoperă în secreţia albă şi grasă filamentele micelare.În forma atenuată, moniliaza dă o dispareunie superficială vulvară, sporadică, cu maximum de intensitate premenstruală. Cauzele pelviene ginecologice ale dispareuniei sînt următoarele : vulvovaginitele bacteriene sau micotice, uretritele, perimetritele, iritaţia de lumen, prolapsul genital, nevralgiile pelviene, dismenoreea, anexitele, vaginismul sau frigiditatea, atreziile vulvovaginale, cicatricele dureroase, himenul incomplet rupt, bartolinita cronică, retroflexia uterină blocată. Alteori, se constată aderenţe postsalpingectomie pentru o sarcină extrauterină, hidrosalpinx bilateral, chist dermoid ovarian, tuberculoză genitală, ectropion cervical infectat etc. Cauzele endocrine. Cea mai frrecventă cauza endocrină de dispareunie este insuficienţa ovariana estrogenică. La femeia adultă cu insuficienţă estrogenică sau la postclimacteriu, din cauza unei troficitaţi diminuate a vaginului, care devine subţire şi fără elasticitate, dur, aceste caractere determină apariţia durerii în timpul actului sexual. După castrări chirurgicale, radioterapice sau izotopoterapice apare dispareunia acută, prin scăderea bruscă a estrogenilor din sînge. Alte cauze generale, care duc la apariţia dispareuniei sînt următoarele : pruritul vulvar, eczemele, polipii uretrei, uneori herpesul. Binet consideră că există şi o dispareunie cu cauză îndepartată conjugală, care se poate manifesta la adultă datorită hipoplaziei vaginului şi a sistemului său erectil cu hipoplazia fundurilor de sac vaginale.În aceste cazuri, disproporţia dintre organele genitale externe normale şi capacitatea vaginului fac actul sexual dificil şi dureros. Caracterul de dispareunie profundă este dat de sediul profund al durerii în căile genitale. Drept cauze se citează : deviaţiile patologice ale uterului, de exemplu retroflexia uterină blocată, leziunile inflamatorii pelviene, endometritele, varicocelele tuboovariene, rupturile de col uterin cu ocazia unei naşteri. Toate acestea fac ca, ulterior, cea mai mică atingere a colului în timpul actului sexual să fie foarte dureroasa. O cauză importantă a dispareuniei, mai ales la femeile tinere,este practicarea din partea bărbatului a metodei coitus interruptus, care favorizează lipsa de obţinere a orgasmului feminin, care duce, cu timpul la o stare de congestie pelviană cronică profundă şi la dispareunie. Vaginismul poate fi cauză sau efect în dispareunie. Este cauză cînd spasmul psihogen, coincide cu coitul, după ce s-a produs intromisiunea şi este efect al dispareuniei, atunci cind spasmul este produs reflex de durerea genitala la intromisiune. Problema dispareunie-frigiditate : exista femei frigide dintotdeauna, care se pling de aparitia secundara a durerilor la contactul sexual, iar pe de alta parte, exista femei etichetate ca frigide, care intotdeauna au suferit dureri la contact si care nu cunosc senzatia sexuala fara durere. Mai dificil de diagnosticat si de interpretat sint durerile din timpul actului sexual la femei la care nu putem decela o cauza locala. Examenul ginecologic minutios efectuat nu pune in evidenta nici o modificare lezionala sau trofica a tractului genital. In aceste cazuri, ne indreptam investigatiile catre tulburari in sfera neuropsihica si mai intotdeauna se gasesc dereglari la acest nivel. Tulburarile nevrotice sau psihice se explica prin conflicte psihice anterioare, deceptii sentimentale, casatorii din interes, in care exista aversiune pentru partener, teama de sarcina sau brutalitatea partenerului. Toate aceste cauze duc, cu timpul, la formarea unui reflex de aparare fata de partener si chiar fata de orice act sexual. Cotte crede ca la baza acestui fel de dispareunie de origine predominant psihogena sta o exagerare a sensibilitatii locale a funduriior de sac vaginale si o stare de contractura exagerata a muschilor perineului si a ridicatorului anal, similara cu starea de contractura care exista in vaginism. Fiziopatologic, fenomenul nu se poate explica unilateral, ci mai degraba este vorba de o tulburare functionala, neuropsihica, cu rasunet asupra sensibilitatii generale si indeosebi a sensibilitatii genitale. Dispareunia la barbat este mult mai rara decit la femeie si se datoreste unor leziuni ale glandului, preputului sau uretritelor. Evolutia si prognosticul dispareuniilor depind de vechimea si de varietatea dispareuniei. Sint cu atit mai grave, cu cit evolueaza de mai mult timp. Dispareuniile care au ca substrat o cauza anatomica sau o leziune locala evidenta, dispar o data cu inlaturarea acestora, pe cand dispareunia care are la baza mai mult o tulburare nevropatica sau psihica se vindeca mai greu. Un prognostic grav il au dispareuniile instalate brusc in urma unei castrari chirurgicale, radioterapice sau izotopoterapice. Diagnostic si tratament. Diagnosticul nu este intotdeauna usor si inainte de a incepe tratamentul trebuie luata, cu tact, o anamneza cit mai amanuntita bolnavei. Ne intereseaza trecutul patologic genital, starile conflictuale, tulburarile nevrotice sau psihice, psihastenia cu diversele ei fobii. Ne intereseaza, de asemenea, durata raporturilor sexuale, si frecventa lor, prezenta sau nu a orgasmului si a afectivitatii fata de sot. De asemenea, trebuie, specificat sediul durerii, superficial sau profund, de cind a aparut, in ce circumstante etiologice si in ce faza a actului sexual. Dupa o anamneza corecta, cind s-a stabilit o incredere si colaborare intre pacienta si medic, se trece la examenul local al cailor genitale, care se va face cu multa blindete. Tratamentul. Intr-o dispareunie, principiile tratamentului sint urmatoarele : 1) tratarea cauzei locale (cind aceasta este evidenta) ; 2) reechiliibrarea neuropsihica a pacientei ; 3) inlaturarea eventualilor factori declansatori ai bolii din partea sotului. Daca este incriminata existenta in lumen a unor bride vaginale, membrane restante sau a altor malformatii, este suficienta numai incizarea lor. In cazul leziunii traumatice din cursul deflorarii se vor aplica pansamente umede locale, antiseptice neiritante, antibiotice in pudra (penicilina, sulfamida si pomezi), calmante care ajuta la regenerarea mucoaselor. Se vor trata ulceratiile cailor genitale, leucoreea, infestarea cu Trichomonas, moniliaza si orice scurgere vaginala. Deviatiile uterine, si in special retroflexia uterina, se vor trata prin repaus sau pozitie ventrala si genupectorala sau prin tratament chirurgical. In inflamatiile uteroanexiale sint indicate repausul general si genital, antibiotice, diatermia. In dispareuniile de tip uretral, se recomanda schimbarea tehnicii copulatiei printr-una care sa evite prinderea uretrei sub pubis. In dispareuniile cronice, rebele la tratament, in care este mai dificila respectarea repausului genital, se recomanda schimbarea tehnicii copulatiei printr-un coit vis-a-tergo lateral, care este mai protector pentru organele genitale si nu redesteapta senzatiile dureroase. In dispareuniile de natura endocrina, se recomanda aplicarea de hormoni estrogeni locali in pomezi, asociata dupa caz si cu administrarela lor parenterala ;acestia au ca efect readucerea la normal a troficitatii cailor genitale. Tratamentul local va fi completat cu dilatatii vaginale, care se fac progresiv si prin care urmarim o reeducare vaginala, mai ales daca dispareunia a inceput sa fie insotita de spasme musculare. Psihoterapia da rezultate bune si vizeaza sugestionarea bolnavei, cu indepartarea prejudecatilor si a temerilor de actul sexual. Reechilibrarea sistemului neuropsihic si vegetativ se obtine prin administrarea de sedative, tranchilizante, anxiolitice, simpaticolitice, parasimpaticolitice sau amfolitice. Din partea partenerului se cere delicatete si adaptarea actului sexual la necesitatile si dorintele partenerei. Se recomanda evitarea ejacularii precoce sau a actului sexual prelungit, iar in unele cazuri schimbarea pozitiei. Mai simplu insa decit a trata dispareunia este profilaxia ei, prin evitarea tuturor factorilor etiologici.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!