Crusin
Rhamnus frangula L.
Cruşin ; Paţachină ; Fr : Bourdaine ; G. : Faulbaum ; M. : Kutyabenge ; R. : Kruşcina olhavidnaia
Caractere de recunoaştere : Planta: Arbust, rar arboraş, nespinos, înalt de 1—3 (7) m, cu coroana rară formată din ramuri subţiri, ascendente ; tulpina : cilindrică ; scoarţa : netedă, brun-cenuşie, cu numeroase lenticele alungite ; frunze : alterne, eliptice, lungi de 4—8 (10) cm şi late de 2—5 cm, vîrful ascuţit, de culoare verde-închis pe faţa superioară şi verde-deschis pe cea inferioară, cu peri puţini în lungul nervurilor ; nervaţiune penată, cu 8-9 perechi de nervuri proeminente care se arcuiesc brusc către marginea frunzei ; flori : dispuse cîte 2—10 în buchete (cime) la axila frunzelor, sînit hermafrodite, pe tipul 5, lungi de 3—4 mm, în formă de pîlnie, cu petale alb-verzui ; fructe : drupe sferice de 6—8 mm, la început verzi, apoi roşii, iar la maturitate negre-violet, în interior cu 2—3 seminţe.
înflorire : V—VII.
Materia primă: Cortex Frangulae — constituită din fragmente de scoarţă sub formă de jgheaburi sau tuburi de lungime şi lăţime variabilă, groase de 0,5—2 mm. Suprafaţa externă a scoarţei este netedă sau prevăzută cu striaţiuni longitudinale, de culoare brună-cenuşie, cu numeroase lentieele de culoare cenuşie-albicioasă, proeminente şi alungite.
Suprafaţa internă este netedă, de culoare galbenă-roşcată, cu striaţiuni fine longitudinale. Fractura fragmentelor de scoarţă este scurtă, granuloasă, puţin fibroasă spre interior. Gustul este la început mucilaginos, apoi uşor amar, slab astringent. Prin stropire cu o soluţie diluată de hidroxid de potasiu sau sodiu sau cu apă de var, suprafaţa internă se colorează în roşu-vişiniu.
Scoarţa de cruşîn este înscrisă în F.R.IX.
Ecologie şi răspîndire : Participă la formarea subarboretului în păduri cu exces de umiditate, pe malul apelor, în zăvoaie, locuri mocirloase, mlaştini, pe soluri de lăcovişte sau turbogleizate ; suportă bine umbrirea.
Altitudinal se intîlneste în special în zona de deal, coborînd uneori spre cîmpie. în etajul montan, cu totul sporadic.
Răspîndit în Transilvania, cu deosebire în judeţele Braşov, Cluj şi Bistriţa-Năsăud, şi judeţele Arad, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Timiş, iar în Moldova în judeţul Suceava. în Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi restul Moldovei, specia fie că nu vegetează, fie că arbuştii sînt cu totul diseminaţi.
Dată fiind importanţa medicinală, în prezent se fac experimente de cultură a arbustului.
Recoltare : Scoarţa de cruşin se recoltează în perioada în care seva circulă intens în arbust (martie-aprilie) şi încep să se dezvolte frunzele, de pe tulpini şi ramuri de 2—4 ani care au scoarţa lucioasă, fără crăpături şi cu numeroase lenticele (ramurile prea tinere, lipsite de lenticele, nu se recoltează întrucît au un conţinut redus de substanţe active). Recoltarea se face în două etape :
— tăierea tulpinilor şi ramurilor care urmează a fi decojite ; această operaţie trebuie făcută astfel încît să permită refacerea arbustului (maximum 1/3—1/2 din coroană) ;
— decojirea ramurilor, prin inelări făcute cu cuţitul la distanţe de 25—30 cm, care se unesc apoi printr-o tăietură in lungul ramurii, obţinîndu-se fragmente tubulare sau în formă de jgheab ; această operaţie trebuie făcută la scurt interval după detaşarea ramurilor, deoarece altfel scoarţa se desprinde cu mare greutate.
Nu este permisă decojirea ramurilor direct pe arbust, întrucît duce la uscarea acestuia.
Pregătirea produsului in vederea prelucrării : Scoarţa se pune într-un singur strat, pe o suprafaţă bine curăţată în prealabil, deoarece prin uscare aceasta se rulează şi corpurile străine pătrund în interior. Uscarea se face la soare, iar în caz de timp nefavorabil, în încăperi bine aerisite, pentru a nu se mucegai produsul. Pe cale artificială uscarea se face la 40°, pentru a fi aptă de prelucrare şi administrare, fie că se lasă un an în depozit, fie că se supune unui şoc termic la 100°.
Randamentul la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie cer ca produsul să se prezinte sub forma unor fragmente tubulare sau în formă de jgheab, lungi de 25—30 cm, avind ca impurităţi admise max. 3% scoarţă cu interiorul înnegrit şi max. 1% scoarţă cu resturi de lemn, corpuri străine organice — max. 1% şi minerale — max. 0,5%, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică : Scoarţa de cruşin conţine 2—5% derivaţi antracenici sub diferite forme, localizaţi în special în razele medulare ale materiei prime provenind de pe ramuri de 3—4 ani sau de pe tulpini. Majoritatea derivaţilor antracenici se găsesc sub formă glicozidată. Astfel, în scoarţa proaspătă aceşti derivaţi se găsesc în proporţie de cca 0,9% liberi şi 3,4% sub formă combinată, iar în scoarţa uscată cea 1,14% liberi şi 2,60% combinaţi.
Formele libere numite şi frangulaemodine sau frangulaemodol sînt însoţite de acid crizofanic sau crizofanol.
Dintre formele glicozidate s-au pus în evidenţă prezenţa heterozidelor antrachinonice, frangulozidele sau frangulinele A şi B, două glucofrangulozide. De asemenea, în materia primă proaspătă mai sînt prezente heterozide sub formă redusă foarte nestabile (antranoli) ca frangularozide, emodin-diantrone etc.
Cercetări recente efectuate în ţara noastră au pus în evidenţă 1 sau 8 monoglucozidemodina.
În scoarţa de cruşin mai există tanozide, mucilagii, ceruri, steroli, flavonoide şi săruri minerale.
În fructe sînt prezenţi, de asemenea, derivaţi antracenici.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Datorită prezenţei derivaţilor antracenici, in funcţie de doză, scoarţa de cruşin este laxativă sau purgativă pînă la purgativ-drastic. În stare proaspătă provoacă greţuri, colici şi vărsături datorită derivaţilor antracenici care se găsesc sub formă redusă. Prin păstrare timp de un an sau uscare timp de o oră la 100°C, formele reduse, sub acţiunea unei enzime oxidante termostabile, sînt trecute în forme antrachinonice lipsite de acţiune emetică şi spastică.
Formele reduse glicozidate sînt mai active decît formele oxidate, iar formele libere sînt cele mai active.
Mecanismul de acţiune a acestor derivaţi se bazează pe proprietatea de a creşte peristaltismul intestinului gros. Derivaţii antracenici, după ce au pătruns în tractul gastro-intestinal, sînt dedublaţi la nivelul intestinului subţire în agliconi şi partea glucidică ; la nivelul intestinului gros, agliconii rezultaţi sînt reduşi sub acţiunea enzimatică a unor bacterii la forma antronică şi antranolică, forme mai active decît agliconii respectivi.
Scoarţa de cruşin intră în compoziţia ceaiurilor hepatic nr. 2, laxativ antihemoroidal, laxativ nr. 2, în pulberea laxativ-purgativă, pulberea de licviriţia compusă, în Ulcerotrat, iar sub formă de extract uscat în Carbocif, Cortelax, Laxatin etc.
Confuzii: O specie înrudită este Rhamnus cathartica L. (Verigariu, Spinul cerbului), cu care uneori se fac confuzii. Caractere de deosebire :
-ramurile (după cum indică şi denumirea populară de „spinul cerbului") se termină printr-un spin şi sînt dispuse opus (la Rh. frangula — alterne);
-frunzele, de asemenea opuse (la Rh. frangula — alterne), au nervatiunile arcuite chiar de la pornire şi mai puţine (3—4 perechi faţă de 8—9 perechi la Rh. frangula) ;
-florile pe tipul 4 (la Rh. frangula tip 5).
De asemenea, cele două specii sînt foarte deosebite după ecologia lor ; astfel, în timp ce Rh. frangula vegetează în locuri cu exces de umiditate şi umbrite, Rh. cathartica creşte în locuri uscate şi nu suportă umbrirea.
Scoarţa de cruşin se mai poate confunda cu cea provenind de la următoarele specii :
Alnus glutinosa Gaert. (Arin), Quercus robur L. (Stejar) în special cu ramurile tinere, Salix sp., (Salcie), Ligustrum vulgare L. (Lemn cîinesc) etc.
Toate aceste specii ale căror frunze sînt un prim indiciu de diferenţiere, nu dau pozitivă reacţia cu hidroxizi alcalini menţionată la descrierea materiei prime.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!