Coriandrum sativum L.

Coriandru

Fr. : Coriandre.; G. : Garten-Koriander ; M. ; Kerti koriânder ; R. : Koriandr pasevnoi

Caractere de recunoaştere coriandru: Planta: Specie ierboasă anuală, exclusiv de cultură, înaltă de 30—100 cm, exalînd un miros neplăcut de ploşniţă ; rădăcina : pivotantă, subţire, slab ramificată ; tulpina : cilindrică, glabră, fin brăzdată, ramificată numai la partea superioară ; frunze : verzi-deschis, glabre, foarte diferenţiate după nivelul la care se află : cele bazale in rozetă sînt lung peţiolate, întregi, cu margine crenată sau trilobate pînă la trifoliate (se observă numai în stadiul de plantulă, deoarece se usucă repede), cele mijlocii, alterne, o dată sau de două ori penat sectate, cu lacinii late, inegal penat lobate ; frunzele superioare sînt sesile, de trei ori penat sectate cu lacinii rare, înguste, filiforme ; flori : grupate în umbele compuse, lung pedunculate, cu 3—7 radii şi lipsite de involucru ; ele sînt pe tipul 5, cu petale albe sau uşor roz-violacei, inegale la florile de la marginea inflorescenţei la care petala externă este mult mai mare (pînă la 4 mm) ; fructe : diachene sferice, cu diametru de 2—6 mm, galben-brune sau brune, cu cele două jumătăţi unite, pe fiecare mericarp cu 5 coaste ondulate şi 4 mai pronunţate, păstrînd la vîrf resturile caliciului şi cele două stigmate, miros plăcut la maturitate .

From selene

Înflorire : VI—VII.

Materia primă: Fructus Coriandri — fruct glabru, globulos sau sferic cu diametrul de 4—5 mm, cu carpofor întreg şi două mericarpe (achene) concave la partea comisurală şi convexe la partea exterioară, de cele mai multe ori unite. Fiecare mericarp este prevăzut cu 5 coaste primare longitudinale, flexuos ondulate şi 4 coaste intercalate pronunţate şi crenelate. În partea superioară a fructului se observă stilopodul. Fructele au culoare galbenă sau galbenă-maronie-deschis. Mirosul şi gustul la fructele uscate aromat, caracteristic, plăcut. La cele verzi dezagreabil.

Ecologie şi zonare : Deşi de origine mediteraneană, planta s-a adaptat şi la temperaturi mai moderate. Astfel, răsărirea începe la 4—5°, iar la 7° se produce în masă, iar plăntuţele suportă bine îngheţurile tîrzii de primăvară (chiar pînă la —10°), unele experienţe arătînd chiar că o perioadă de temperatură scăzută (—3°... ...—5°) în faza de plantulă duce la sporirea sensibilă a recoltei. La 10—12° răsărirea se face neuniform şi mai lent. Dacă în prima fază, inclusiv cea de rozetă, cere temperaturi mai joase, în perioada înfloritului şi fructificării necesită temperaturi mai ridicate, media zilnică fiind în jurul a 20°, la temperaturi mai joase atît recolta cît mai ales conţinutul de ulei eteric fiind diminuate (după Coiciu, Săveanu şi colab. în regiunile sudice, în cîmpie, în Bărăgan, Dobrogea şi Cîmpia de Vest conţinutul în ulei variază între 0,61—0,95%, în timp ce în zone mai reci — Suceava, Cluj — acest procent este de numai 0,41—0,76%). Perioada de vegetaţie este de 90—120 zile. Solicită lumină multă, zile însorite.
Faţă de umiditate coriandrul are exigenţe mari în timpul răsăririi, seceta în această perioadă putînd compromite recolta, ca şi în timpul formării florilor (pe secetă se dezvoltă inflorescenţe puţine şi sărace). În rest, în perioada dezvoltării aparatului vegetativ suportă mai bine lipsa de umiditate. Nu suportă nici excesul de umiditate, atît în sol cît şi în atmosferă (de aceea se vor evita solurile greu permeabile). Vînturile calde şi uscate sînt defavorabile, accentuînd efectele secetei.
Coriandrul este o plantă pretenţioasă faţă de sol, cerînd soluri adînci, revene, bogate în substanţe nutritive, curate de buruieni, cele mai indicate fiind cernoziomurile bogate în calciu şi solurile brune de pădure. Mai importantă decît fertilitatea este starea fizică a solului, cerînd soluri cu structură, netasate, care nu formează crustă, vegetând greu pe soluri grele şi umede.
Condiţiile ecologice cerute de coriandru sînt cel mai bine îndeplinite în Cîmpia Bărăganului, Cîmpia Dobrogei, Cîmpia Burnazului (zone foarte favorabile), precum şi în Cîmpia Olteniei, Cîmpia Covurlui, Podişul Dobrogei (zone favorabile).

Tehnologia de cultură a coriandrului : Pentru cultura coriandrului, cele mai bune plante premergătoare sînt prăsitoarele şi cerealele îngrăşate cu gunoi de grajd fermentat (15—20 t/ha) încorporat la adîncimea de 25 cm. Sporul cel mai mare de producţie s-a obţinut cînd planta premergătoare a fost trifoiul. Se va evita însămînţarea coriandrului după anason, chimion sau fenicul. Revine pe aceeaşi solă numai după 4—6 ani. Experimental s-a observat că îngrăşarea exagerată cu azot favorizează atacul bolilor criptogamice, care dăunează calităţii fructelor şi că planta nu suportă îngrăşarea directă cu gunoi de grajd.
Odată cu arătura de bază se încorporează în sol 40—-50 kg/ha s.a. fosfor şi 30—35 kg/ha s.a. potasiu, iar înainte de însămînţare se vor da 30—40 kg/ha s.a. azot. Executarea arăturii se face în funcţie de zonă şi natura solului, la 20—30 cm adîncime şi pînă la însămînţare terenul se menţine curat de buruieni, lucrîndu-se cu combinatorul.
În zonele cu umiditate suficientă şi cu o temperatură care nu scade iarna sub —18°C, însămînţarea se face între 15 august şi 15 septembrie. Planta nu rezistă la geruri mari în iernile fără zăpadă. Primăvara se seamănă foarte devreme. Răsărirea în masă are loc cînd temperatura solului este de 7—8°C.
Pe terenurile curate de buruieni însămînţarea se execută în rînduri dese (după tipul semănătoarei), iar în restul cazurilor în rînduri simple, la distanţe de 45 cm. Însămînţarea se mai poate face şi în rînduri duble, în acest caz, între două rînduri apropiate se lasă o distanţă de 12 cm, iar între acestea şi următoarele două rînduri apropiate, 45 cm.
Cantitatea de sămînţă necesară însămînţării unui hectar este de 18 kg, sămînţa avînd o puritate de 98% şi o germinaţie de 80%. Pentru reuşita culturii, sămînţa se introduce în pământ la o adîncime de 2,5—4 cm.
Deoarece coriandrul cere un teren curat de buruieni şi afinat, prăşitul sau plivitul se încep imediat după răsărire. Odată cu praşila a doua şi a treia se face şi plivitul. Se pliveşte ori de cîte ori este necesar, nu mai puţin însă de două ori, în aşa fel încît cultura să fie curată de buruieni. Aceste lucrări se reduc simţitor dacă înainte de răsărirea coriandrului se erbicidează cu Prometrin, Atrazin sau Simazin,3 kg/ha. Trebuie însă să se urmărească stîrpirea completă a turiţei (Galium aparine) întrucît seminţele acestei buruieni, avînd aceleaşi dimensiuni ca ale fructelor de coriandru, nu pot fi separate prin selectare.
În cazul unor calamităţi naturale, vinturi uscate etc, care pot compromite culturile de coriandru, reînsămînţarea se poate face pînă la sfîrşitul lunii aprilie, obţinîndu-se recolte pînă la 800 kg de fructe la hectar, în acest caz.
Evaluarea producţiei se face în momentul cînd circa 50% din fructe au ajuns la maturitatea fiziologică. În acest scop se pot folosi două metode :

1. Se aleg şi se recoltează din cultura respectivă cel puţin 5 loturi a 1 m2 cu plante care reprezintă media culturii ca uniformitate. După uscare se treieră, se curăţă de impurităţi, fructele se cîntăresc, iar greutatea rezultată se împarte la numărul metrilor pătraţi de pe care s-au recoltat plantele. Producţia medie la hectar se stabileşte prin înmulţirea greutăţii medii rezultate pe m2 cu 10 000 m2. Se scade apoi umiditatea peste normal 10—20% şi pierderile la recoltare, transport şi manipulare în proporţie de circa 5%.

2. Pentru cea de a doua metodă se stabilesc : — numărul mediu de plante la m2 ; numărul mediu al fructelor la o plantă ; greutatea a 1 000 fructe la umiditatea din perioada evaluării; umiditatea peste normal care trebuie scăzută.
Să presupunem că la m2 sint, în medie, 105 plante cu 450 fructe la o plantă. Greutatea a 1000 fructe este de 3,4 g, umiditatea peste normal 18%, iar pierderea la recoltare, transport şi manipulare 5%.
Producţia medie la m2 este :
105 x 450 x 3,4 /1000= 150,65 g/m2
l 000
Se scade : 18% umiditate peste normal ; 5% pierderi la recoltare, transport şi manipulare :
1) 150,65 x 18 /100= 27,11 g/m2; 150,65 g — 27,11 g = 123,54 g/m2

2) 123,54x 5/100 = 6,18 g/m2; 123,54 g — 6,18 g = 117,36 g/m2
rotunjit 117 g/m2, iar la hectar este de 1 170 kg.

Coacerea fructelor are loc în etape. Mai întîi ajung la maturitate cele din umbelele centrale, iar apoi cele din umbelele laterale. Fructele coapte se scutură la cea mai mică atingere a plantei. Pentru a se evita pierderile, recoltarea se face cu secerătoarea sau cositoarea cînd 50% din fructele de pe umbelele centrale au devenit galbene-aurii. Recoltarea cu combina se poate face cînd 65—75% din fructe sînt coapte. Producţia medie este de 1 300—1 600 kg/ha. Cînd se întîrzie recoltatul sau se treieră cu combina, este de mare importanţă să se evite cît mai mult spargerea fructelor. Această măsură contribuie la menţinerea nivelului unei rentabilităţi ridicate cu 15—20% faţă de cazurile cînd se negli¬jează reglarea combinei. Spărturile de fructe au un preţ scăzut cu cea 60% faţă de cele întregi.

Pentru obţinerea fructelor necesare însămînţării se iau măsuri din vreme. Se face recunoaşterea tarlalelor pentru sămînţa, ele se plivesc de orice fel de buruieni şi în special de cele de carantină — cuscută, costrei, turiţă. Se treieră separat şi se depozitează cu destinaţia pentru material de înmulţire.
Greutatea a 1 000 fructe este între 3,31 şi 3,12 grame, la gram intră cea 311 fructe. Energia germinativă este de 7 zile, iar facultatea germinativă durează pînă la 14 zile.

Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere : Bacterioza sau înnegrirea fructelor de coriandru este o boală care afectează florile şi fructele verzi ; la prima vedere se recunoaşte prin pete uleioase de culoare brună-închis. Ţesutul atacat se înnegreşte şi apoi se usucă. Boala se transmite prin sămînţa şi se consideră posibilă infecţia şi prin afide sau picături de ploaie.
În cazul unui atac timpuriu, fructele pier în întregime, codiţele florilor, umbelele şi tulpinile tinere se înnegresc şi se prezintă ca şi cînd ar fi arse. Fructele atacate rămîn mici, zbârcite şi la sortare o mare parte din ele trec la impurităţi. Frunzele bolnave prezintă pete brun-închis, de formă neregulată, înconjurate de o margine de culoare deschisă.
Ca mijloace preventive de combatere se recomandă înlăturarea fructelor bolnave prin vînturare şi aplicarea unui tratament termic de 52°C timp de 10—15 minute. Aceasta se realizează prin scufundarea seminţelor în apă încălzită la 53—54° urmată de răcire într-un curent de apă. Rezultate bune dau şi tratamentele chimice ale materialului de înmulţire cu Formalină 0,25%, Tiradin 0,4% sau Dithane 0,2% timp de 15 minute.
Resturile de plante uscate se îngroapă adinc prin arătură. Tulpinile se distrug prin ardere pînă cel mai târziu în luna mai, pentru ca în sezonul cald boala să nu se răspîndească.
Mana coriandrului apare pe frunze sub forma unor pete, la început gălbui, colţuroase sau neregulate, apoi brune. Pe partea inferioară a frunzelor, petele au puf albicios. Se combate prin arături adînci de vară şi prin respectarea unui asolament raţional. În vederea preîntâmpinării unui atac puternic, plantele se stropesc cu zeamă bordeleză 1%.
Viespea seminţelor de coriandru (Systole coriandri) are larva care se hrăneşte cu substanţele albuminoide ale seminţelor, fără să atace pericarpul (coaja fructului). Femela are 2 mm lungime, corpul de culoare neagră strălucitoare, în afară de baza antenelor şi pieselor bucale. Unele articulaţii ale picioarelor sînt de culoare castanie-închis. Aripile anterioare sînt transparente, cu nervurile galbene-castanii. Adulţii iernează sub scoarţa copacilor, în crăpăturile zidurilor. În luna mai se împerechează, după care femelele depun cîte un ou în fiecare floare de coriandru. După 5—6 zile apar larvele. Stadiul nimfal are loc în seminţe, iar adulţii ies din fruct printr-un orificiu pe care-l fac cu ajutorul mandibulelor. Ca mijloc de combatere se recomandă prăfuirea plantelor cu Lindatox-3 sau Pinetox, atunci cînd florile sînt în stadiul de îmbobocire sau la apariţia primelor flori din lan.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Reglarea combinei se face prin încercări repetate pentru a evita frecarea fructelor şi spargerea lor.
Cînd se treieră cu batoza sau combina, şinele metalice se înlocuiesc cu şine de lemn, se deschide toba, se reduce turaţia la 700—750 ture pe minut, se deschide toba la maximum, bătătorul cu şine de lemn, contra-bătătorul îmbrăcat în tablă, dîrmonul mare acoperit 1/3 cu tablă, curăţirea I sita de pleavă : 16 mm, curăţirea I sita de boabe : 7—8 mm, curăţirea I sita buruieni : 1,5 oarbă, curăţirea II sita I 10—12 mm, curăţirea II sita II 7—10 mm, curăţirea II sita III 1,5 oarbă.
Fructele destinate consumului se condiţionează la selector. Pentru realizarea unui produs de calitate se folosesc următorele site : sita mică cu orificii rotunde de 3—3,5 mm, cu deschizături dreptunghiulare de 2,5—3 mm ; sita mare cu orificii rotunde de 2—2,5 mm, cu deschizături dreptunghiulare tot de 2—2,5 mm, precum şi sitele de pânză de sîrmă numerele 10—14—16.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din fructe întregi, admiţîndu-se ca impurităţi max. 9% jumătăţi de fruct (spărtură) şi max. 3% fructe înnegrite, corpuri străine organice — max. 2o/0 şi minerale — max. 1%, umiditate — max. 12%.
Spărtura (jumătăţile de fruct) rezultată prin selectare formează un produs aparte, cu utilizare industrială.

Compoziţie chimică: 0,20—1% ulei volatil format din 60—70% d-linalol sau coriandrol, geraniol, cimol, pinen, terpinen, felandren, dipentene, acid petroselinic etc. ; 15—20% lipide, 10% amidon, 4—5% substanţe minerale, pectine etc.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Acţiune carminativă şi stomahică, utilizat şi corectiv pentru unele medicamente (uleiul volatil). Are proprietăţi bactericide şi fungicide. Utilizat şi în industria alimentară ca aromatizant şi condiment.
Indicat în anorexii şi dispepsii.
Intră în compoziţia ceaiului contra colicilor pentru copii, în ceaiul gastric nr. 2 şi în ceaiul tonic aperitiv. Intră şi în compoziţia apei aromatice cu care se prepară apoi tinctura de malat de fier.

Alte articole din aceasta categorie:

Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!

Coriandrum sativum L.

Coriandru

Ultimele articole