Cimbru de cultură
Thymus vulgaris L.
Fr.:Thym; G.:Garten Tymian;M.:Kerti kakukfu;R.:Timian abiknavennîi.
Caractere de recunoaştere: Planta: Subarbust de cultură cu formă de tufă globuloasă, cu baza lignificată, înalt de 10—40(50) cm, cu miros aromatic caracteristic (avînd de aceea şi denumirea de „lămîioară"); rădăcina: în primul an pivotantă, apoi se ramifică abundent; tulpini: din anul III numeroase, cilindrice, lemnoase şi cenuşii la bază, destul de groase (pînă la 0,5 cm), erecte sau ascendente, iar la părţile tinere cu peri îndreptaţi în jos; frunze: opuse şi mici, cu margini răsucite, pe dos scurt păros, peţiol foarte scurt; flori: mici, la subsuoara frunzelor superioare, la rîndul lor acestea formează inflorescenţe spiciforme laxe; florile au caliciu tubulos, corolă bilabiată rozee, cu stamine şi stile ieşite în afară; fructe: nucule elipsoidale, brune, minuscule (sub 1 mm), grupate cîte 4 la baza caliciului persistent.
înfloreşte pe o perioadă lungă: V—X.
Materia primă: Herba Thymi formată din părţile aeriene nelignificate ale plantei recoltate înainte de înflorire. Se prezintă sub formă de tulpini drepte 4-muchiate lungi de 10—20(30) cm, cu ramuri bogate, acoperite de jur-împrejur cu peri foarte scurţi, de culoare brună-cenuşie sau roşiatică. Frunzele mici, liniare sau eliptic-lanceolate, obtuziuscule, scurt-peţiolate, dispuse opus, lungi pînă la 10 mm şi late de 3—4 mm, au marginile răsucite şi sînt glabre pe faţa superioară, tomentoase pe cea inferioară. Florile sînt mici, albe-roz, scurt pedunculate, verticilate, dispuse în capitule sau în inflorescenţă spiciformă, laxă; caliciul pentalobat este acoperit cu peri scurţi; corola bilabiată, cu labiul superior bilobat, iar cel inferior trilobat. Mirosul aromatic caracteristic, gust specific.
Ecologie şi zonare: Plantă de lumină puternică, avînd nevoie de locuri însorite şi temperaturi ridicate. Culturile sînt afectate de îngheţurile tîrzii de primăvară şi de geruri de —20° ... —25° peste iarnă dacă solul nu este acoperit cu zăpadă. În perioada de vegetaţie îi dăunează curenţii reci.
Faţă de umiditate are cerinţe ceva mai ridicate doar în primele faze de vegetaţie de la începutul primului an, ulterior are o rezistenţă ridicată la secetă.
Puţin pretenţioasă faţă de soluri, valorificîndu-le şi pe cele cu fertilitate mai redusă, dar afinate, bogate în calciu. Rezultatele cele mai bune le dă însă pe cernoziomuri uşoare, soluri argilo-nisipoase. Sînt contraindicate terenurile cu apa freatică la suprafaţă, grele, argiloase, reci. Datorită sistemului radicular puternic poate fi utilizat şi în lucrări antierozionale pe pante mai uşoare, cu expoziţie sudică, iar datorită aspectului ornamental şi în parcuri sau alte locuri publice.
Zona cea mai favorabilă este Cîmpia Olteniei (judeţele Olt, Dolj), mai putîndu-se cultiva şi în Cîmpia Bărăganului (Ilfov, Ialomiţa, Brăila, sudul Buzăului), Cîmpia Burnazului, Subcarpaţii răsăriteni (judeţele Neamţ şi Bacău).
Tehnologia de cultură: Ca plante premergătoare pentru cimbrul de cultură se recomandă borceagul, leguminoasele pentru boabe, cerealele păioase şi cartoful. Poate reveni pe aceeaşi solă după 6—7 ani.
După recoltarea plantei premergătoare se ară superficial cu plugul în agregat cu grapa stelată, menţinîndu-se terenul curat de buruieni pînă în toamnă, cînd se ară la adîncimea de 28—30 cm şi se lasă în brazdă crudă peste iarnă. Cu această ocazie se încorporează în sol 60—80 kg /ha s.a. fosfor şi 10—15 kg/ha s.a. potasiu, iar în primăvară se dau 80—90 kg/ha s.a. azot.
În primăvară, pînă la plantat, terenul se lucrează cu combinatorul, polidiscul şi grapa.
Materialul de înmulţire pentru cimbrul de cultură se obţine prin însămînţare în răsadniţe calde (în zonele cu primăveri reci) sau semicalde (în zonele cu o climă mai dulce). Răsadniţele calde sau semicalde se amenajează în aşa fel, încît în jurul datei de 1 martie să se poată însămînţa. Pentru un hectar de cultură sînt necesari 60 m2 răsadniţă caldă sau semicaldă şi 0,300 kg sămînţă, cu puritatea de 90%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea a 1000 seminţe este de cea 0,2562 g, iar la un gram intră aproximativ 3 909 seminţe.
După însămînţare se cerne un strat de 1—2 mm mraniţă, care se tasează cu o scîndură. Straturile se udă cu stropitoarea cu găuri mici, iar terenul se menţine afinat şi fără buruieni.
Răsadniţele reci sau straturile reci se amenajează pe terenuri ferite de vînturi şi în apropierea unei surse de apă, în luna iulie, în aşa fel ca de la transplantare şi pînă la primul îngheţ să aibă 3—4 săptămîni pentru prindere şi fortificare. Pentru un hectar cultură sînt necesari 150 m2 răsadniţă rece şi 0,300 kg sămînţă. Pentru reuşita răsadurilor terenul va fi lucrat grădinăreşte.
Răsadurile se transplantează cînd au o înălţime de 4—5 cm şi rădăcina bine dezvoltată. La transplantare se lasă o distanţă de 40 cm între rînduri şi 15 cm între cuiburi, pe rînd. Într-un cuib se plantează 2—3 fire sănătoase care se udă după nevoie. Partea umedă din jurul plantei se acoperă cu pămînt uscat.
Trebuie reţinut că răsadurile produse în răsadniţe calde sau semicalde se transplantează în primăvară, cînd a trecut pericolul de îngheţ, iar cele din răsadniţe reci sau straturi reci în cursul lunii septembrie. În cazul cînd, din cauze obiective, nu se pot transplanta răsadurile toamna, această lucrare se poate face în primăvara următoare, în cursul lunii aprilie, răsadurile fiind protejate cu paie, frunziş în timpul iernii. Răsadurile produse în răsadniţe calde sau semicalde trebuie integral transplantate în primăvară, căci ele îmbătrînesc pînă în luna septembrie.
Cimbrul de cultură se poate însămînţa şi direct în cîmp, în zonele în care de regulă cad precipitaţii primăvara, lunile martie-aprilie. În acest caz terenul, arat adînc, se mărunţeşte şi se efectuează semănatul cu semănătoarea în rînduri, la 40 cm între ele. Cantitatea de sămînţă ce se foloseşte este de 3 kg/ha, în amestec cu material inert. Adîncimea de semănat este de 0,5 cm. Epocile optime de semănat sînt toamna tîrziu, în preajma lunii decembrie, înainte de venirea îngheţului, în timpul îngheţului superficial sau primăvara foarte devreme. Prin această metodă se reduce preţul de cost cu cea 50% în primul an de cultură.
După plantare se execută prima praşilă şi apoi încă două pînă la prima recoltare. După recoltare şi la sfîrşitul vegetaţiei se mai dă cîte o praşilă. În anul al doilea şi următorii de cultură se execută patru-cinci praşile anual, înainte de primul îngheţ se execută bilonarea.
Pentru producerea de seminţe se poate activa polenizarea prin albine, folosindu-se 2—3 stupi la hectar.
Seminţele se obţin de la prima recoltă şi numai de la culturile din anul II şi mai vechi. Pentru aceasta se aleg suprafeţele compacte, cu plante sănătoase, fără cuscută, şi care se recoltează la ajungerea la maturitate în proporţie de 70% a inflorescenţelor.
Nu se întîrzie mai mult cu recoltatul plantei pentru că se scutură uşor sămînţa.
Planta recoltată se usucă la soare sau la umbră şi apoi se treieră. Sămînţa obţinută se condiţionează cu site speciale.
La hectar se pot obţine 200—250 kg sămînţă de calitate corespunzătoare.
Evaluarea producţiei de materie primă este similară măghiranului.
La uscare, din 4 kg materie primă crudă rezultă 1 kg materie primă uscată.
Recoltarea cimbrului de cultură se face cu secera, înainte de înflorire, în momentul cînd plantele au ajuns la maturitate tehnică. Dacă se întîrzie recoltatul, apar florile, tulpinile se lemnifică, frunzele îmbătrînesc, ceea ce depreciază calitatea produsului.
În anul I de cultură nu se obţine decît o singură recoltă, care se strînge spre sfîrşitul lunii septembrie. Începînd din anul II se pot obţine două chiar şi trei recolte. Timp de 3—4 ani, începînd cu anul II de cultură, se obţin recolte mari şi constante (1800—2500 kg/ha).
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea se face la soare sau la umbră, în poduri bine uscate, curate, aerisite sau în alte încăperi unde cimbrul de aşază în straturi subţiri pe rame, prelate, hîrtie. În cazul uscării artificiale, temperatura de uscare este de 33—35°C. Randamentul la uscare este cea 4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din tulpini şi ramuri foliate, recoltate înainte de înflorire, admiţîndu-se ca impurităţi max. 2% ,tulpini lignificate şi frunze brunificate şi max. 1 % tulpini lipsite de frunze corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Pentru produsul în stare proaspătă condiţiile tehnice de recepţie sînt identice ca la măghiran.
Compoziţie chimică: 1—2% ulei volatil bogat în timol, p-cimol şi borneol; geraniol, carvacrol, linalol, acetat de bornil, α-pinen etc, în funcţie de provenienţă; saponozide, acid ursolic, oleanolic şi cafeic, derivaţi flavonici: luteolină şi luteolin-7-glicozid; sterine, ceruri şi triterpene, un principiu amar etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice : Datorită componentelor în ulei volatil, derivaţilor triterpenici, saponozidelor şi derivaţilor flavonici, extractele din această specie au acţiune diuretică, coleretic-colagogă (principiul amar), antihelmintică şi antiseptică intestinală datorită în special timolului. Tot datorită componentelor sale uleiul volatil este un calmant al centrului tusei şi are acţiune stimulent-bulbară.
Produsele farmaceutice din Cimbrul de cultură se utilizează în tuşea spastică, convulsivă şi în astmul bronşic. De asemenea, intră în compoziţia unor carminative, dînd rezultate satisfăcătoare în dispepsiile uşoare. Extern în compoziţia apelor de gură şi ca rubefiant local.
Aetheroleum Thymi figurează în F.R.IX. Extractul fluid de cimbru intră în compoziţia unor siropuri sau poţiuni utilizate în bronşitele cronice sau acute, în procese infecţioase digestive (intestinale), în inflamaţiile uretro-vezicale provocate de calculoză.
Intră în compoziţia Tusomagului, în ceaiurile contra colicilor nr. 2 şi ceaiului pectoral 2. Toate aceste produse sau preparate farmaceutice trebuie administrate în cantităţile prescrise.
În cantităţi supradozate, din cauza componentelor uleiului volatil — în special datorită timolului — provoacă pe lîngă tulburări gastro-intestinale excitaţii nervoase urmate de depresiune, hipotensiune şi incoordonare motorie.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!