Cimbrișor de cîmp
Thymus serpyllum L.*
Cimbrişor de cîmp; Fr.:Serpolet; G.: Grosser Quendel;M.: Kakukfu; R.: Timian palzucii.
Caractere de recunoaştere: Planta: Subarbust cu ramuri culcate la pămînt, care prind rădăcini, din care se ridică numeroase tulpini, înalte de 5—20(30) cm, cu miros aromat caracteristic: rădăcina: verticală, multi-capitată; în afara rădăcinii adevărate se formează şi numeroase rădăcini adventive din ramurile culcate; tulpini: repente, lignificate la bază, cu 4 muchii şi peri fini mai ales pe muchii, ramificaţii ascendente dispuse seriat; frunze: opuse, ovale sau alungit-eliptice cu punctuaţii pe suprafaţă ca şi pe baza frunzei; flori: grupate în pseudoverticile globuloase la subsuoara frunzelor superioare, acestea la rîndul lor în inflorescenţe capitate aglomerate; florile au caliciu cu dinţi roşiatici ciliaţi, corola roz-violacee, bilabiată, lungă de 3—6 mm, labiul inferior mult mai lung şi împărţit în 3 lobi răsfrînţi; fructe: nucule minuscule (0,6—0,7 mm), grupate cîte 4 în caliciul persistent.
înflorirea durează mult V—IX.
Materia primă: Herba Serpylli — formată din părţile aeriene nelignificate recoltate în timpul înfloririi. Se prezintă sub formă de tulpini în 4 muchii sau rotunde, păroase sau glabre cu lăstari sterili şi ramuri florifere. Frunzele mici, rigide, cu o nervură mediană şi cîte 3 nervuri laterale proeminente, scurt peţiolate, ovat-eliptice, pînă la oblungi, la bază ascuţite iar la vîrf rotunjite, lungi de 4—6 mm şi late de 2—4 mm, pe ambele feţe glabre, la bază lung ciliate, cu marginea plană sau uşor recurbată. Florile mici, de culoare roşie sau roz dispuse în glomerule. Miros plăcut caracteristic, pătrunzător, gustul puternic aromat.
Ecologie şi răspîndire: Plantă de locuri foarte însorite, iubitoare de căldură, cu pretenţii foarte reduse pentru umiditate, suportînd uşor perioadele secetoase. De asemenea, printre cele mai puţin pretenţioase specii faţă de sol, vegetînd pe soluri aride, pietroase sau nisipoase, însă cu expoziţie sudică şi bogate în calciu, fără apă stagnantă.
Vegetează în zona de deal şi munte, în fineţe de deal, pe coaste aride, pietroase.
Creşte în cantităţi mari în întreaga Transilvanie, Oltenia (judeţele Mehedinţi, Vîlcea), Muntenia (Buzău, Dîmboviţa, Prahova), Dobrogea (Tulcea), Moldova (Botoşani, Neamţ, Suceava, Vrancea).
Recoltare: Se recoltează întreaga parte aeriană, din mai pînă în septembrie, spre orele de prînz, în zile frumoase, uscate, tăindu-se cu cuţitul sau foarfecă.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Din produsul recoltat se îndepărtează rădăcinile şi părţile bazale lignificate ale ramurilor, după care se pune la uscat la umbră (la soare se pierde din uleiul volatil) în strat subţire, în locuri bine aerate. În timpul uscării, produsul se întoarce numai în primele zile, deoarece ulterior prin această operaţiune se scutură frunzele şi florile.
La uscarea pe cale artificială nu se va depăşi temperatura de 35°. Randamentul la uscare 3—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din partea aeriană recoltată numai în momentul înfloririi fără porţiuni lignificate şi rădăcini, cu un conţinut de max. 3% impurităţi (plante decolorate sau brunificate), corpuri străine organice şi minerale — max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: 0,5 — 1,2% ulei volatil cu compoziţie foarte variată în funcţie de specie şi provenienţă. Conţine borneol, cineol, timol, p-cimol, carvacrol, α-terpineol, mircen, β-cariofilen etc. În ţara noastră, după unele cercetări preliminare efectuate rezultă existenţa a cel puţin doi chemotaxoni în care predomină fie componentele menţionate, fie limonenul şi citralul. Materia primă mai conţine acid ursolic, acid cafeic, 4—8% tanin, un derivat de natură flavonică, o substanţă amară — serpilina, săruri ale acidului malic etc.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Datorită în special componentelor uleiului volatil are acţiune diaforetică, diuretică, coleretică, antihelmintică şi antiseptică intestinală. În cazul în care predomină în uleiul volatil componentele similare speciei Th. vulgaris are acţiune calmantă asupra centrului tusei. Se recomandă ca stomahic-aromatic în tuşea spastică, convulsivă şi astmatică. Nu se administrează în dispepsii şi hipopepsii grave inhibînd activitatea enzimatică şi nici în insuficienţa pancreatică. Intră în compoziţia ceaiurilor antiastmatic, antidiareic şi ceaiului pentru gargară.
* Specia T. serpyllum L. este puţin răspîndită în ţara noastră, sub acest nume generic fiind cuprinse şi alte specii cu răspîndire mai largă din cadrul aceluiaşi gen, printre care: Th. marschallianus Willd., (printre cele mai bogate în ulei volatil), Th. pannonicus All., Th. glabrescens Willd., Th. austriacus Bernh., Th. pulegioides L., Th. dacicus Borb., Th. jankae Celak., Th. balcanus Bcrb.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!