partea I
Plantele medicinale pot fi utilizate fie solitare, fie sub formă de amestecuri de materii prime, provenind de la mai multe specii: aşa-numitele „ceaiuri medicinale" sau „specii medicinale". În ambele cazuri ele se administrează sub forme farmaceutice diferite, în special sub formă de infuzie sau decoct a căror mod de preparare a fost de asemenea descris aici.
Pentru a obţine efectele terapeutice scontate, ceaiurile medicinale trebuie să îndeplinească anumite condiţii. în primul rînd, materia primă din care se prepară amestecurile de plante trebuie să fie de calitate superioară, adică să conţină maximum de principii active. Recoltarea la momentul nepotrivit, tratamentul cu insecto-fungicide a plantelor, încărcătura microbiană şi fungică, uscarea şi conservarea defectuoasă, vechimea plantelor, amestecarea la întîmplare a unor specii contraindicate sau ineficiente pentru afecţiunea respectivă, modul defectuos de preparare şi utilizare sînt principalii factori care scad în mod considerabil pînă la anihilare efectul terapeutic scontat în cazul ceaiurilor medicinale.
De asemenea, trebuie să se ţină seama de faptul că la fel ca pentru orice medicament ceaiurile medicinale au şi ele un termen de valabilitate. Majoritatea plantelor medicinale de bună calitate şi controlate care intră în compoziţia ceaiurilor medicinale pot fi găsite la magazinele de plante ale întreprinderilor Plafar din ţară şi în farmacii. Restul în flora spontană din ţara noastră.
În general, ceaiurile medicinale, cu mici excepţii, se adresează unor afecţiuni cronice, deci efectele terapeutice se obţin în timp, după un tratament îndelungat, după o cură care poate dura 1—2 luni sau chiar mai mult.
Ceaiurile medicinale se prepară din părţi de plantă uscate şi fragmentate în dimensiuni care trebuie să treacă prin site cu ochiuri indicate de Farmacopeea Română. Cînd nu se indică sita, părţile aeriene ale plantelor se trec prin sita I, rădăcinile şi scoarţele prin sita II şi III. Seminţele şi fructele exceptînd cele mari nu se fragmentează.
La formularea ceaiurilor medicinale se va ţine seama de o serie de reguli de bază. Amestecarea la întîmplare a unui număr, oricît de mare ar fi el, de plante medicinale nu este un ceai medicinal.
Ca remediu de bază în componenţa unui ceai medicinal intră una-două sau cel mult trei specii medicinale. La acestea se adaugă unul sau maximum două adjuvante cu rolul de a completa sau potenţa acţiunea farmacodinamică a plantei de bază. La unele ceaiuri se mai adaugă un aşa-numit constituent similar excipienţilor utilizaţi la comprimate, tablete, drajeuri sau pilule.
Constituentul poate avea efecte terapeutice indicate afecţiunii căreia se adresează ceaiul respectiv sau poate fi lipsit de efecte terapeutice.În nici un caz nu se vor asocia plante cu acţiune antagonistă. Pe lingă aceste componente, ceaiurilor medicinale li se poate adăuga un corectiv al gustului. De multe ori, corectivul gustului, o plantă conţinînd uleiuri volatile, face parte din însăşi formula de bază.
Materiile prime care intră în componenţa unui ceai medicinal se vor scrie, pentru a evita eventuale confuzii, cu denumirea ştiinţifică corectă. De exemplu: Cortex Frangulae, Fructus Foeniculi, Herba Herniariae, Folium Menthae, Flores Malvae, Radix Taraxaci etc, sau prescurtat: Cort. Frangulae, Fruct. Foeniculi etc. Nu se vor scrie nici într-un caz sub forma de „iarbă de centaura" sau „rizom de calam" sau „rădăcină de simfitum" etc. denumiri care nu sînt altceva decît vulgarizări neadecvate ale limbii latine. În cazul în care plantele se scriu în limba română se va alege denumirea cea mai cunoscută şi mai larg folosită. De exemplu: „Rădăcină de ghinţură" nu „rădăcină de genţiană", „Cimbru de cultură" şi nu „iarbă de tim" etc..
După amestecarea cît mai omogenă a fragmentelor de plante care intră în componenţa unui ceai medicinal el se păstrează în recipiente bine închise sau în pungi duble de hîrtie pergaminată, ferită de lumină şi căldură. Nu se vor păstra în nici un caz în pungi din material plastic care degradează în special plantele conţinînd uleiuri volatile.
Pentru fiecare formulă de ceai medicinal se vor prevedea indicaţiile terapeutice, eventualele contraindicaţii, modul de preparare şi de administrare.
În ceea ce priveşte modul de preparare, pentru dozare se utilizează în mod curent linguriţa de ceai sau lingura cu care se măsoară ceaiul medicinal pentru cantitatea de apă folosită la preparare. Apa se măsoară cu paharul de apă sau cana, ceea ce corespundă la cea 150—200 ml apă.
În general, ceaiurile medicinale conţinînd flori, frunze, fructe sau părţi aeriene ale plantelor ce conţin uleiuri volatile, se prepară prin infuzare. Scoarţele, rădăcinile şi fructele care nu conţin uleiuri eterice sau vitamine se prepară sub formă de decoct. Nu se vor prepara în cantitate mai mare decît pentru a fi consumate în ziua respectivă. Se pot ţine în termos tot pentru o zi.
Pentru fiecare tip de ceai este important să se cunoască modul de administrare, care poate fi dimineaţa pe nemîncate, înainte de mesele principale sau după mese. În alte cazuri, infuziile sau decocturile preparate din ceaiuri medicinale se administrează în mai multe reprize sau se înghit treptat, la fel ca şi la cura de apă minerală. Unele se îndulcesc cu zahăr sau miere care potenţează efectele extractelor obţinute din ceaiuri cum este în cazul celor laxativ-purgative sau antitusive, iar altele nu se îndulcesc deloc, cum este în cazul antidiareicelor sau a celor care conţin substanţe amare şi sînt folosite pentru stimularea secreţiilor gastro-intenstinale.
În ultimii ani au apărut în alte ţări aşa-numitele „ceaiuri medicinale în tub" adică extracte solubile de amestecuri de plante care se prepară uşor prin simpla dizolvare a lor în apă fierbinte, ca şi cafeaua solubilă. Menţionăm că, cu toate avantajele practice pe care le au aceste ceaiuri medicinale, sub aspectul preparării de către bolnav, nu toate plantele se pretează acestei forme farmaceutice. În cazul în care principiile active extrase se inactivează în timpul preparării sau conservării, în cazul celor ce conţin uleiuri volatile sau a celor la care căldura le alterează principiile active sau care se extrag la rece, acest mod de preparare este impropriu.
În continuare sînt date cîteva exemplificări de ceaiuri medicinale pentru cele mai frecvente afecţiuni.
Litera p are semnificția "părţi de plantă" care pot fi exprimate în unităţi de greutate. În cazul în care nu există posibilitatea de cîntărire, se poate aprecia cu aproximaţie prin măsurarea organelor de plante uscate şi fragmentate cu o lingură rasă care reprezintă:
4—5 g pentru părţile aeriene;
2—3 g pentru frunze;
3—4 g pentru flori;
5—6 g pentru fructe;
5—7 g pentru rizomi şi rădăcini;
6—7 g pentru scoarţe.
Pentru corespondența denumirilor latinești în limba română utilizați rubrica de căutare din cadrul saitului!
Rp. Herba Leonuri ..................................................................................... 20 p
Herba Polygoni avic.............................................................................. ..... 45 p
Folium Melissae .................................................................................. ... 10 p
Flores Crataegi ....................................................................................... 20 p
Flores Convallariae ............................................................................. .......5 p
D.S. intern, 1 linguriţă ceai medicinal la un pahar apă în clocot pentru infuzie. Se lasă în repaus 10 minute. Se beau 2—3 căni pe zi în mai multe reprize dimineaţa şi seara înainte de culcare, timp de o lună. Se face o pauză de o săptămînă şi se poate repeta la nevoie.
Se recomandă în tulburări cardiace de origine nervoasă.
Rp. Herba Serpylli ...................................................................................40 p
Folium Menthae ....................................................................................20 p
Flores Convallariae....................................................................................10 p
Flores Tiliae .......................... . ..............................................................20 p
Radix Valerianae ......................................................................................10 p
D.s. intern, 1 linguriţă ceai pentru infuzie la o cană apă. Se beau 1—2 căni pe zi în mai multe reprize. Se recomandă în nevroze şi decompensări cardiace.
Rp. Herba Leonuri .....................................................................................30 p
Herba Menthae ..........................................................................................20 p
Herba Anserinae.........................................................................................10 p
Herba Serpylli.............................................................................................10 p
Folium Melissae ......................................................................................20 p
Flores Sambuci ...........................................................................................10 p
D.S. intern, 1 lingură ceai la o cană de apă pentru infuzie. Se beau 2—3 căni pe zi în timpul crizelor.
Rp. Herba Millefolii ...............................................................................10 p
Folium Menthae .....................................................................................10 p
Folium Visci cum stipites ......................................................................30 p
Flores Crataegi ........................................................................................10 p
Fructus Crataegi ......................................................................................20 p
Herba Equiseti ........................................................................................20 p
D.S. intern, 1 lingură ceai la o cană apă fierbinte. Se lasă să se răcească complet amestecînd din cînd în cînd. Se filtrează, se beau 1—2 căni pe zi în mai multe reprize timp de 2—3 luni. Adjuvant al tratamentului de bază în boala hipertensivă.
Rp. Herba Marrubii vulg.......................................................................20 p
Flores vel Radix Althaeae .................................................................25 p
Flores Malvae .................................................................................25 p
Flores Verbasci .................................................................................25 p
Fructus Foeniculi ............................................................................... ..... 5 p
D.S. intern, 1 lingură ceai la 1 cană apă pentru infuzie. Pentru copii 1 linguriţă ceai la 1 pahar apă. Se îndulceşte cu miere. Se beau 2—3 căni pe zi, călduţe. Se recomandă în faza incipientă a tusei.
Rp. Herba Glechomae hed..................................................................... 10 p
Folium Plantaginis ..............................................................................30 p
Folium Farfarae .................................................................................30 p
Flores Sambuci ...................................................................................20 p
Fructus Anisi .............................. ......................................................10 p
D.S. intern.Acelaşi mod de preparare şi indicaţii ca la ceaiul anterior.
Rp. Folium Farfarae ...........................................................................20 p
Flores Primulae ................................................................................10 p
Radix Primulae .................................................................................20 p
Radix Inulae .................................................................................... 30 p
Fructus Coriandri ...............................................................................10 p
Fructus Anisi ......................................................................................10 p
D.s. intern, 1 linguriţă ceai la 1 pahar apă clocotită pentru infuzie. Se lasă în repaus 15 minute. Se îndulceşte cu zahăr sau miere. Se beau 1—2 pahare în timpul zilei, în mai multe reprize. Pentru copii 1 pahar pe zi.
Rp. Herba Thymi ............................................................................10 p
Folium Plantaginis .............................................................................30 p
Fructus Foeniculi ................................................................................10 p
Radix Saponariae ............................................................................30 p
Radix Primulae .................................................................................20 p
D.s. intern, 1 lingură ceai la 1 cană apă, pentru infuzie, fiartă la foc domol 5 minute. Se lasă să se răcească 10 minute, se îndulceşte. Se iau în timpul zilei de patru ori cîte 2 linguri. Pentru copii de patru ori cîte 2 linguriţe.
Rp. Herba Serpylli ..........................................................................5 p
Herba Chelidoni ...........................................................................5 p
Herba Eryngii plani .......................................................................20 p
Folium Castaneae sativi ................................................................. 30 p
Fructus Foeniculi ............................................................................ 10 p
Radix Carlinae ................................................................................ 30 p
D.s. intern, 1 lingură ceai la o cană apă clocotită pentru infuzie. După răcire şi îndulcire cu miere sau zahăr se adaugă la fiecare cană 50 picături de tinctură preparată din 10 g iederă (Hedera helix) frunze şi ramuri tinere uscate, la 100 ml alcool de 60°. Se bea în timpul zilei 1 cană în mai multe reprize. Pentru copii 1/2 cană.
Rp. Herba Veronicae .........................................................................30 p
Lichen Islandicus ............................................................................10 p
Herba Chelidoni ............................................................................ 10 p
Folium Hederae helicis ....................................................................... 10 p
Flores Primulae ..............................................................................20 p
Fructus Anisi .................................................................................. 10 p
Fructus Juniperi ...............................................................................10 p
D.s. intern 1 lingură ceai la 1 cană apă pentru decoct timp de 10 minute. Se lasă în repaus 10 minute, se îndulceşte şi se beau 1—2 căni în 24 ore în mai multe reprize.
Rp. Herba Absinthi ........................................................................ 10 p
Herba Hyperici ............................................................................ 20 p
Folium et Flores Farfarae ............................................................... 20 p
Folium Hederae helicis .................................................................... 30 p
Radix Valerianae ...........................................................................10 p
Fructus Juniperi ............................................................................. 10 p
D.s. intern, 2 linguri ceai pentru decoct la 1 cană apă. Se beau 2—3 căni pe zi, îndulcite şi diluate cu cîte 1 /2 cană lapte fiecare.
Rp. Herba Polygoni avic............................................................... 15 p
Herba Goleopsidis .................................................................... 10 p
Herba Equiseti .......................................................................... 20 p
Folium Farfarae .......................................................................30 p
Folium Menthae ....................................................................... 5 p
Strobuli Lupuli ........................................................................10 p
Fructus Juniperi ......................................................................... 10 p
D.s. intern, 1 lingură ceai la 1 cană apă pentru decoct. Se beau 2—3 căni pe zi după mesele principale timp de 2—3 luni. Se recomandă ca adjuvant în tratamentul de bază al tuberculozei pulmonare.
Herba Vincae minoris ..................................................................... 10 p
Herba Herniariae ....................................................................... 10 p
Herba Agrimoniae ...................................................................... 20 p
Folium Malvae .......................................................................... 20 p
Flores Chamomillae .................................................................. 30 p
Cortex Berberidis ...................................................................... 10 p
D.s. extern, 1 lingură amestec la 1 cană apă pentru infuzie..Se recomandă psntru gargară în afecţiuni buco-faringiene.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!