Cătușnica

Nepeta cataria L.

 

Fr.:Gataire,Menthe des chats;G.:Katzenminze;M:Illatos macskamenta;R.: Katovnik koşacii.

 

Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee perenă din flora spontană şi culturi, cu plante erecte, ramificate, înalte de 40—100 cm, cu miros aromatic asemănător celui de lămîie; partea subterană: rizom lemnos ramificat din care pornesc rădăcini firoase; tulpina aeriană: cu 4 muchii evidente, cu peri deşi, scurţi, albiciosi şi curbaţi în jos; frunze: dispuse opus, triunghiulare cu baza cordată şi marginea crenată cu 8—12 perechi de dinţi mari, nervaţiunea reticulată; limbul lung de 2—5(8) cm şi lat de 1—4(5) cm, verde pe faţă şi cenuşiu pe dos datorită perilor deşi; peţiol de 1—3 cm; flori:grupate în verticile dese, dispuse la sub­suoara frunzelor dinspre vîrful tulpinii, a căror ansamblu formează un racem; ca­liciul are 5 dinţi şi spre vîrf este violaceu, corola bilabiată, albă-murdar, lungă pînă la 1 cm, are buza inferioară de 2 ori mai lungă ca cea superioară, cu pete purpurii sau violacee; fructe: nucule brune, netede, grupate cîte 4 în caliciul persistent.

 

catusnica

 

catusnica

 

catusnica

 

înflorire: V—VII.

 

Materia primă: Herba Nepetae — formată din tulpini ramificate, dese şi scurte, păroase, cu frunze triun­ghiular ovale, cordate la bază şi cu mar­ginea dinţilor rotunjită, de culoare verde pe faţa superioară, cenuşie păroasă pe cea inferioară. Recoltarea se face înainte de înflorirea deplină. Mirosul este plăcut aromat, asemănător cu cel de lămîie, gus­tul aromatic, slab-amar.


Ecologie şi răspîndire: Specia apare şi în flora spontană, dar nu în cantităţi care să justifice exploatarea ei, prin tufă­rişuri, sub garduri vii, pe marginea dru­murilor şi în locurile unde se depozitează gunoaie.

În cultură are cerinţe deosebite faţă de lumină şi căldură, mai ales în perioada de formare a uleiului eteric. Faţă de umi­ditate are cerinţe mai ridicate primăvara, la dezvoltarea aparatului vegetativ, în schimb pe timpul înfloririi umiditatea în exces conduce la micşorarea procentului de ulei.

Faţă de sol nu are pretenţii deose­bite, mergînd îndeosebi pe soluri mai uşoare sau mijlocii, cu permeabilitate bună, bogate în humus. Este zonată în judeţele Ilfov, Brăila.


Tehnologia de cultură: Cătuşnica preferă ca plantă premergătoare nutre­ţurile verzi, leguminoasele sau o prășitoare ce lasă terenul curat de buruieni. Este afectată şi dă producţii mici dacă urmează după o plantă oleo-eterică (fenicul, anason, maghiran, mentă). Se re­comandă să revină pe aceeaşi solă numai după 6—7 ani.

Lucrările solului sînt cele obişnuite, respectiv arătura superficială sau discuit imediat după recoltarea plantei premergătoare şi arătura adîncă în toamnă la 28—30 cm, arătură care rămîne în brazdă crudă peste iarnă. Ca îngrăşăminte, concomitent cu arătura de toamnă se încorporează în sol 30 — 40 kg/ha s.a. fosfor şi 10 —15kg/ha s.a. potasiu, iar în primăvară 40—50 kg/ha s.a. azot. Primăvara, pe măsura apariţiei buruienilor, pentru a le îndepărta şi pentru a menţine umiditatea în sol, se va lucra cu combinatorul sau cu cultiva­torul în agregat cu grapa. Ultima lucrare înainte de însămînţare, care se face chiar în ziua însămînţării, este tăvălugirea terenului.

Însămînţarea se face în a doua jumătate a lunii martie sau în prima jumă­tate a lunii aprilie cu SUP-21 la care se ataşează cutii pentru seminţe mici, iar ia brăzdare limitatoare de adîncime. Intervalul între rînduri va fi de 50 cm, iar adîncimea de semănat de 0,5 cm. Imediat în urma semănătorii se va da cu tăvălugul pentru a pune în contact cît mai perfect sămînţa cu pămîntul. Can­titatea de sămînţă necesară la un hectar este de 2,5 kg cu puritatea de 95%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 se­minţe este de cea 0,543 g, iar la un gram intră în medie 1 840 seminţe. Pentru o mai mare uniformitate la semănat, sămînţa se amestecă în prealabil cu 4 — 5 părţi nisip fin bine uscat. Deoarece răsare la 4 — 5 săptămîni de la însămîn­ţare se amestecă şi 50—100 g seminţe de salată ca plantă indicatoare.

Lucrările de întreţinere recomandate sînt eliminarea scoarţei, distrugerea buruienilor şi afînarea solului.În acest scop, se vor aplica 1—2 praşile oarbe, 1—2 pliviri şi 2 — 3 praşile mecanice. Cînd plantele au 4 — 5 frunze, se execută rărirea lor pe rînd la 12—18 cm plantă de plantă. În anul II de cultură se execută 2 — 3 praşile mecanice şi tot atîtea manuale. Înaintea primei praşile se aplică 15—20 kg /ha s.a. fosfor şi tot atîta azot.

Recoltarea materiei prime se execută cu cositoarea mecanică bine regla­tă pentru ca tăierea să se facă la 15 — 20 cm deasupra coletului. Momentul optim de recoltare este la început de îmbobocire. Recoltarea se face numai pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Se va recolta într-o zi numai atît cît se poate deshidrata sau distila în 24 ore, transportul produsului din cîmp la locul de producţie făcîndu-se cît mai repede. După prima recoltare se va prăşi mecanic şi la circa 45—50 zile se va recolta a doua oară. Un hectar produce 2 500 —3 000 kg materie primă în stare deshidratată.

Pentru obţinerea materialului de înmulţire se vor alege parcelele cele mai reprezentative cărora li s-a executat eliminarea negativă. Materialul de înmulţire viabil se obţine din prima recoltă. Recoltarea se va face cu secera cînd 65% din plante au ajuns la maturitatea fiziologică. Plantele recoltate se lasă la soare în snopi 3—5 zile, după care se treieră. Un hectar produce 500 — 600 kg sămînţă cu puritate şi germinaţie corespunzătoare.

 

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Uscarea se face la umbră, pe rame, în straturi subţiri, iar pe cale artificială la temperaturi ce nu vor depăşi 33°.

Randamentul la uscare este 4 — 4,5/1.

 

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din par­tea aeriană recoltată înainte de înflorirea deplină, admiţîndu-se ca impurităţi — frunze brunificate — max. 3% şi resturi de tulpini nefoliate — max 1%, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.

Pentru produsul în stare proaspătă, destinat producţiei de ulei, condi­ţiile tehnice de recepţie sînt identice cu cele de la mentă.

 

Compoziţie chimică: ulei volatil (0,20 — 0,70%) cu compoziţie chimică diferită în funcţie de provenienţă, conţinînd: carvacrol, nepetol, acid nepetalic, nepetalactone etc, cantităţi mici de timol şi pulegonă.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Acţiune sedativă şi tonic-amară; utilizată sub formă de tinctură sau sirop în tuşea spastică.

Confuzii: Vezi Melissa officinalis L.



Alte articole din aceasta categorie:



      



Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!