Canepa
Cannabis sativa L.
Descriere:Planta erbacee, anuala, dioica, inalta de 1-3 m. In regiunile cu clima temperata se cultiva planta mascula (canepa de vara) pentru fibrele celulozice, iar in cele cu clima tropicala (Egipt, India) pentru inflorescentele femele, cu continut mare de oleorezina.Planta are tulpina fistuloasa, frunze opuse, stipelate si petiolate, palmat sectate cu 5-7 lobi ascutiti, cu margine serata. Frunzele din partea superioara a tulpinii sunt intregi sau trilobate. Inflorescentele mascule sunt panicule axilare, iar o floare mascula este formata din 5 sepale libere si 5 stamine episepale drepte in boboc. Inflorescentele femele, dispuse spre varful tulpinii sunt glomerule axilare, iar o floare femela are 5 sepale unite, ovar superior cu 2 carpele concrescute, uniovulate, cu stiluri si stigmate lungi, libere. floarea are la baza o bractee
protectoare dezvoltata.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Ecologie şi răspîndire:Plante foarte adaptabile la sol la condiţiile climatice. Cânepa pentru fibră necesită un climat temperat bland, cu cel puţin 67 cm precipitaţiile anuale, cu ploi abundente în timp ce seminţele germineaza şi până cind plantele tinere se dezvolta. Prosperă pe bogat, fertil,neutru spre uşor alcalin, bine drenat; nu se dezvoltă bine pe soluri acid si soluri nisipoase.
Tehnologia de cultură:Cultivare Canepa pentru fibra:
-zona foarte favorabila, se caracterizeaza printr-un regim pluviometric in timpul perioadei de vegetatie de 300-550 mm, temperaturile medii nu depasesec 16 - 18 grade Celsius. Se extinde :- in vestul tarii (campiile Crisurilor, Muresului, Timisului, Carasului) pe vaile Muresului si Tarnavelor, valea Somesului, Oltului, in depresiunea Barsei, depresiunea Sfantu Gheorghe precum si in valea Siretului si in valea Moldovei .
-zona favorabila, se caracterizeaza printr-un regim pluviometric in timpul perioadei de vegetatie de 300-400 mm, iar temperaturile medii nu depasesec 15,2 – 18,9 grade Celsius. Se extinde in :- Campia Transilvaniei, in partea de sud a podisului getic, nordul Campiei Romane (zona solului brun roscat).
-zona putin favorabila se caracterizeaza prin temperaturi medii in timpul perioadei de vegetatie de 14 -14,5 grade Celsius.Zona cuprinde si regiuni secetoase (stepa si silvostepa din sudul si sud –estul tarii) si regiuni cu soluri mai putin texturate (dealurile Olteniei, Munteniei, Moldovei, etc.).
Amplasarea: pe terenuri plane, nivelate, neinfestate cu buruieni perene si uniforme ca fertilitate.
Rotatia: se cultiva dupa leguminoase pentru boabe, graminee furajere si cereale paioase, cartof timpuriu. Nu se cultiva dupa plante recoltate târziu sau erbicidate cu triazine. La rândul ei cânepa este o excelenta planta premergatoare pentru majoritatea culturilor agricole. Fertilizare: cânepa pentru fibre este o mare consumatoare de elemente fertilizante. Gunoiul de grajd se aplica numai plantei premergatoare. Aplicat direct culturii de cânepa pentru fibra creeaza neuniformitati în cresterea si dezvoltarea plantelor.Dozele de îngrasaminte chimice se stabilesc în functie de fertilitatea naturala a solului, productia estimata a se obtine, dozele de gunoi aplicate la cultura premergatoare. Orientativ dozele de îngrasaminte
pentru cultura de cânepa pentru fibre sunt de: 80-120kg/ha N, 60-80kg/ha P2O5 si 60kg/ha K2O. Fosforul si potasiul se aplica sub aratura de baza iar azotul în primavara sub primele lucrari de pregatire a patului germinativ. Lucrarile solului constau în: dezmiristirea la 8-12 cm imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, aratura de baza la 20-25cm, lucrari de întretinere si nivelare a araturii pâna la intrarea în iarna. Pregatirea patului germinativ se face odata cu desprimavararea. Ultima lucrare pentru pregatirea patului germinativ se face cu 2-3 zile înainte de semanatul cu combinatorul. Sub lucrarile de pregatire a patului germinativ se aplica îngrasamântul cu azot. Samânta si semanatul: samânta trebuie sa provina din loturi certificate, cu indici de calitate superiori: P>98%, MMB>18g, G>80%. Samânta trebuie sa provina din recolta anului anterior.
Epoca de semanat: când la adâncimea de 5cm în sol se realizeaza minim 5° C timp de câteva zile consecutiv. Calendaristic, cânepa pentru fibra se seamana între 25 martie si 10 aprilie - semanatul mai timpuriu favorizeaza cresterile vegetative ale plantelor de cânepa. - densitatea: 400-450 b.g/mp pentru care în functie de indicii de calitate se utilizeaza 80-110kg de samânta; - distanta de semanat între rânduri: 12,5cm si se realizeaza cu semanatoarea de cereale; - adâncimea de semanat: 3-5cm; Semanatoarea va fi echipata cu grapa lantata. Lucrari de îngrijire: cânepa pentru fibra are nevoie de un numar mic de lucrari de îngrijire - tavalugirea imediat dupa semanat pentru a pune samânta în contact cu solul.
Combaterea daunatorilor: molia cânepei (grapholita delineana) se aplica prin 2 tratamente - primul la avertizare, al doilea cu doua saptamâni înainte de înflorit.Se utilizeaza produse cu actiune sistematica (Sinoratox 3l/ha/tratament sau Sumithion L-100 1,5l/ha/tratament, Sumithion 50EC 1,5-2l/ha/tratament). În conditii normale de tehnologie nu sunt necesare alte lucrari de îngrijire.
Recoltarea cânepei pentru fibra se face la maturitate tehnica când plantele mascule îsi scutura ultimul polen, tulpinile au o culoare galben - verzuie iar frunzele încep sa cada.
Recoltarea se face în doua faze: Faza I: se taie plantele cu masinile J.S.K. 2, 1 sau MRC 2,4 si se lasa pe câmp pentru a se usca. Faza II dupa uscare plantele se scutura de frunze si se leaga în snopi cu diametrul de 20-25cm care se transporta la topitorii. Productiile de tulpini pot ajunge pâna la 9-11 t/ha iar cele de fibra de 2-3 t-ha.
Conţinutul de fibre în tulpini este influenţat de soi, condiţiile tehnologice şi pedoclimatice. Fibrele au o serie de însuşiri deosebit de valoroase la rezistenţă (la tracţiune, torsiune, frecare, putrezire), extensibilitate (elastică şi plastică), capacitate de filare, lungime mai mare decât fibrele de sisal, iută, manilă sau bumbac, care le fac utilizabile într-o serie de domenii: în industria textilă, în industria manufacturieră, în industria automobilelor.
Cânepa pentru samânta - Tehnologia de cultivare
Amplasarea: producerea seminţei de cânepa se face în locuri speciale, izolate ca spatiu de alte culturi de cânepa pentru ca soiul sa nu se impurifice.
Rotatia: se cultiva dupa cereale paioase, leguminoase pentru boabe, plante furajere si unele prasitoare. Nu se cultiva dupa porumb datorita atacului de ostinia. Nu se cultiva nici dupa floarea soarelui si tutun datorita pericolului de infestare cu lupoaie.
Fertilizare: pentru a echilibra cresterile vegetale cu cele generative se aplica doze echilibrate de azot, fosfor si potasiu. Dozele orientative sunt: N70P70K70 sau N90P70K70. Gunoiul de grajd poate fi dat si direct culturilor de cânepa daca este fermentat si poate fi distribuit cât mai uniform: dozele 10-15 t/ha. Lucrarile solului - sunt la fel ca pentru porumb. Sub lucrarile de pregatire a patului germinativ se aplica îngrasaminte cu azot si erbicidele antimonocotiledonate Dual, Lasso 4-6 l-ha etc.
Samânta si semanatul: samânta utilizata la înfiintarea loturilor semincere trebuie sa provina din loturi certificate, samânta trebuind sa aiba indici biologici superiori. - Epoca de semanat: 1-25 aprilie, loturile semincere se pot semana cu câteva zile mai târziu decât culturile de fibra. - Distanta de semanat: între rânduri 70 cm sau 40-50 cm în functie de dotarea fermelor cu tehnica agricola. - Densitatea este de 125-150 b.g./mp cu o cantitate de samânta de 15-25 kg/ha. - Adâncimea de semanat: 3-5 cm.
Lucrarile de îngrijire: spre deosebire de cânepa cultivata pentru tulpini, cânepa pentru samânta este o cultura prasitoare. Combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile mecanice între rânduri sau benzi si un prasit - plivit pe rând.Buruienile monocotiledonate si în parte cele dicotiledonate se pot combate si pe cale chimica. Se pot utiliza: Treflanul 2-4 l/ha, Dual 3-4 l/ha si Lasso 4-6 l/ha, aplicate sub lucrarile de pregatire ale patului germinativ. Combaterea daunatorilor: molia cânepei (grapholita delineana) se aplica prin 2-3 tratamente consecutive cu insecticide sistematice (Sinoratox 3l/ha/tratament sau Sumithion L-100
1,5l/ha/tratament, Sumithion 50EC 1,5-2l/ha/tratament). Primul tratament la avertizare, al II-lea cu 2 saptamâni înainte de înflorit, iar al III-lea la începutul formarii semintelor.
Recoltarea se face în mod obisnuit în 2 faze: Faza I: se taie plantele cu masina JSK 2,1 , se aseaza în brazda sau în foarfeca pe sol unde se lasa pentru uscare 7-8 zile. Faza II: treieratul inflorescentelor se face cu combina de cereale cu cuţitul asezat în pozitie verticala. Samânta treierata se supune imediat curatarii, conditionarii si uscarii (umiditatea de pastrare fiind sub 9%). Samânta se ambaleaza în saci si se depoziteaza în locuri uscate. Productia de samânta variaza între 400-1100 kg/ha în functie de conditiile pedoclimatice si de tehnica folosita la treierat li recoltat. Atât masinile de treierat cât si cele de sortat si conditionat trebuie sa fie bine reglate si asigurate astfel încât ele sa nu sparga si sa nu fisureze semintele.
(sursa:canepa-romaneasca.ro)
Compoziţie chimică:cannabidiolul, tetrahydrocannabiolul – constituente ale substanţei din haşiş şi marijuana. Planta de cânepă, în special cea indiană, are capacitatea biosintetică de a produce din acidul canabigerolic – acid cannabidiolic (DCBD), acid cannabidiol (CBD), acid tetrahydrocannabinolic (ATHC), canabinol (CNB) şi acid canabinolic (ACNB). Acidul ACBD şi ATHC predomină în plante până la înflorire, după care se transformă în CBD, CNB şi THC (tetrahydrocannabinol). Pentru ca această transformare să aibă loc în perioada de înflorire, este nevoie de o temperatură medie zilnică de peste 32°C, ceea ce se poate realiza numai în climatele calde ale globului şi mai puţin în condiţiile Europei şi ale României.
Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, prin uscare o parte din THC se transformă în cannabinol (CNB), compus chimic farmacologic inactiv. Transformarea THC în CNB are loc şi în rezina secretată de perişorii aflaţi pe inflorescenţa plantei femele, ceea ce reduce foarte mult acţiunea narcotică a acestuia.
În ceea ce priveşte substanţele narcotice în perioada de vegetaţie, în planta de cânepă au loc două procese: transformarea ACBD în THC şi transformarea THC în CNB, farmacologic inactiv. Primul proces este puternic dependent de lumina şi temperatura ridicată. Al doilea proces se desfăşoară în cadrul transformărilor din plantă în perioada de maturizare.
Substanţele de mai sus sunt prezente la toate speciile de cânepă cunoscute la această dată. Conţinutul cel mai ridicat în astfel de substanţe se găseşte în speciile de cânepă indiană (Cannabis indica), cânepa chinezească (Cannabis sinensis), cânepa sălbatică (Cannabis sativa ssp. spontane, înaltă de 0,5-1,5 m şi puternic ramificată).Cânepa cultivată pentru fibre (Cannabis sativa) are un conţinut scăzut în astfel de substanţe.
Cînepa conţine în total peste 400 compuşi diferiţi:Cannabinoide (component principal) ,alcaloizi şi alţi compuşi cu conţinut de N ( de ex.: Colina), Mono-, sesqui,-triterpine (limonen, .-pinen),steroli (de ex.:beta-sitosterol, ergosterol) ,zaharuri şi alcooluri zaharice (mono-şi dizaharide),flavonoizi (de ex.: apigenin, vitexin),fenoli necannabinoizi (de ex.: eugenol, canabispiran),conţinut semnificativ de proteine,acizi graşi esenţiali – acizi graşi nesaturaţi ,acid linoleic şi gama-linoleic,acid arachidoneic,niacin(component important al vitaminei B complex),Soiurile asiatice conţin la 100 g de seminţe 421 de calorii, 13,6 g H2O, 27,1 g proteine, 25.6 g lipide, 27.6 g glucide , 20.3 g fibre,120 mg Ca, 970 mg P ,12.0 mg Fe, 5 mg de beta-caroten echivalent, 0.32 mg de tiamina, 0.17 mg de riboflavina, şi 2,1 mg, niacină. Uleiul din seminţe conţine 15% acid oleic, 70% linoleic,15% acizi linolenic şi isolinolenic. Tortul de seminţe conţine 10.8% apă, 10,2% lipide,30,8% proteine.Canepa conţine, de asemenea, colină,eugenol, guaiacol, nicotina, şi piperidină.
Efectele canabinoidelor sunt foarte numeroase şi oferă multiple posibilităţi de utilizare clinică. La nivelul hipocampusului canabinoidele au efecte defavorabile asupra învăţării,şi a memoriei de scurtă durată, inhibând eliberarea de acetilcolină (deşi la doze mici s-au descris efecte favorabile asupra sistemului acetilcolinergic) S-au raportat: efecte psihotomimetice, hipotermie (hipotalamus), inhibarea eliberării dopaminei din striat,activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, antagonizarea secreţiei de prolactină. Se consideră că mediatorii canabinoizi au un rol important dar încă neprecizat în ontogeneza creierului, ei fiind absenţi în copilărie şi apărînd doar odată cu avansarea în vârstă. Administrarea acestor compuşi în timpul sarcinii nu duce la malformaţii ale fătului, inducând în schimb modificări de comportament reminiscente ale stării de hiperstimulare din perioada fetală.Receptorii CB prezenţi în număr mare în uter au efecte defavorabile implantării
embrionului, iar la bărbat s-au raportat scăderea fertilităţii în urma consumuli cronic de canabis. Efectele exercitate asupra imunităţii sunt în general de tip supresor şi afectează mai ales imunitatea umorală şi cea citotoxică directă, fiind mediată specific prin receptorii CB2, ceea ce oferă speranţe pentru utilizarea agoniştilor specifici în bolile autoimune.Singurele deficienţe previzibile ar fi necesitatea administrării cronice şi efecte psihotice reziduale.
Anandamida produce vasodilataţie şi bradicardie prin intermediul unui receptor CB1,
deşi există dovezi privind acţiunea ei şi pe receptorii vaniloizi, care pot induce la rîndul lor relaxare vasculară. Concentraţiile la care a fost observată legarea de receptorii VR-1 in vitro fiind destul de ridicate, există dubii dacă acest fenomen are vreo importanţă fiziologică. Se consideră că anandamida dar mai ales arahidonil-glicerolul, reprezintă în unele ţesuturi cel puţin, acel factor endotelial hiperpolarizant (EDHF) responsabil de relaxarea vasului precontractat. Tot efectul hipotensiv ar putea fi implicat în scăderea presiunii intraoculare, efect exploatat deja în glaucom.În tubul digestiv receptorii CB1 inhibă motilitatea şi reduc secreţia de acid indusă de pentagastrină şi acetilcolină dar nu şi cea indusă de histamină, deasemnea produc antiemeză prin intervenţia la nivelul neuronilor chemosenzitivi din trunchiul cerebral. Endocanabinoidele au inhibat puternic proliferarea in vitro a celulelor provenite din cancere de sîn, probabil prin blocarea sitezei receptorului prolactinei.Între opioide şi canabinoide există multe elemente comune, atât în ceea ce priveşte efectele (analgezie, hipotermie, halucinaţii, dependenţă, hipotensiune, inhibarea motilităţii gastrice) , cât şi în ce priveşte mecanismele de acţiune. Astfel de curând s-a descris efectul dependenţei de morfină la şoarecele knock-out pentru gene CB1. Acesta nu şi-a autoadministrat drogul în experimentele de dependenţă, în timp ce autoadministrarea nu a fost afectată în cazul cocainei sau al amfetaminei. Explicaţia acestui fapt ar fi incapacitatea morfinei de a determina eliberarea de dopamină la nivelul cortexului mezolimbic, condiţie sine qua non a comportamentului de autosatisfacere. Această descoperire indică noi căi de intervenţie terapeutică în tratamentul dependenţelor farmacologice. Alte interacţiuni între aceste sisteme au loc la nivelul funcţiilor imune, toleranţa apărută la efectele imunosupresive ale unui mediator fiind încrucişată cu celălalt.
Canabinoidele reduc spasticitatea şi tremorul într-un model experimental de encefalită alergică provocată la şoarece cu adjuvant Freund şi mielină, model despre care se consideră că ar avea un mecanism fiziopatologic asemănător sclerozei în plăci. Efecte favorabile se constată şi asupra diskineziei la şoarecii la care sa provocat boala lui Parkinson prin administrarea de MPTP (1-metil-4-fenil tetrahidropiperidină). Mecanismele prin care se realizează analgezia canabinoidă par a fi, în multe privinţe,paralele sistemelor autoanalgezice opioide. S-a descris o componentă canabinoidă la nivelul substanţei cenuşii periapeductale (zonă opioidă privilegiată), care potenţează analgezia via un mecanism ce implică receptorii mGlu5. Se cunoaşte şi o cale canabinoidă prnind de la nivelul măduvei rostro ventromediale, o altă zonă considerată în trecut eminamente opioidă, şi care intervine probabil în analgezia spinală. Prezenţa receptorilor canabinoizi în periferie şi rolul lor antinociceptiv la acest nivel este susţinută de descoperirea că gelurile de anandamidă şi palmitoiletanolamidă aplicate la şoboloani au îmbunătăţit scorurile dureroase în testele de hiperalgezie indusă cu carageenan sau formalină.
Pentru trapeutica modernă nu mai există molecule "bune" şi "rele", aceste noţiuni fiind relative, depinzând de contextul clinic, iar atitudinea faţă de domeniul canabinoidelor trebuie schimbată, perspectivele fiind deosebite pentru aceşti compuşi. În prezent utilizarea lor este limitată: în emeza provocată de chimioterapice şi ca apetizante în diferite stări caşectice, dar în viitorul apropiat stimularea receptorilor canabinoizi ar putea fi utilă în analgezie, hipertensiune,glaucom, diaree, scleroză, Parkinson, imunomodulare, contracepţie, iar antagonizarea lor în deficite cognitive, boala Alzheimer, farmacodependenţe.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!