Călin
Viburnum opulus L.
Fr.: Boule de neige; G.: Gemeiner Schneebalb; M.: Kanyabangita; R.: Kalina abîknavennaia.
Caractere de recunoaştere: Planta: Arbust tufos, înalt pînă la 4— 5 m; tulpina: bogat ramificată încă de la bază; vîrful lujerilor adesea uscat din cauza sensibilităţii la îngheţ; scoarţa: netedă, galbenă-brună sau verde-brună cu pete albicioase şi lenticele brune, mai tîrziu cenuşie cu crăpături; muguri: opuşi, alipiţi de lujer, ovoizi, cu un singur solz aparent; frunze: opuse, trilobate, lungi de 4—12 cm, cu lobi ascuţiţi şi margini dinţate; peţiol scurt de 1—2 cm cu 2—4 glande roşietice proeminente, baza stipelată; reţeaua de nervuri este bine evidenţiată; flori: în cime umbeliforme terminale cu diametrul de 5—7 cm, pe tipul 5, au mărimi diferite: cele centrale sînt mici şi fertile, pe margine un rînd de flori mai mari sterile; fructe: drupe sferice pînă la 1 cm, roşii, cu sîmbure roşu şi neted.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
înfloreşte: V — VI.
Materia primă: Cortex Viburni — fragmente de scoarţă, neregulate, tubulare sau plate, groase de maximum 2 mm, cu suprafaţa externă zbîrcită, mai rar netedă, de culoare verde-cenuşie, acoperită cu pete cenuşii sau albe şi lenticele brune. Suprafaţa internă netedă, verde-gălbuie sau brună-galbenă, cu pete roşietice şi striaţiuni longitudinale. Fără miros caracteristic, gust amărui astringent.
Ecologie şi răspîndire: Principala cerinţă ecologică este exigenţa faţă de umiditatea din sol, instalîndu-se pe lîngă ape, pe terenuri inundabile, lăcovişti, în zăvoaie şi aninisuri. Suportă bine umbrirea, intrînd în stratul arbustiv al pădurilor mai ales în zona de cîmpie şi deal, urcînd pînă în partea inferioară a zonei montane.
Se întîlneşte în întreaga ţară, îndeosebi în judeţele Cluj şi Sălaj (cantităţi mai mari şi în judeţele Buzău, Covasna, Hunedoara, Prahova şi Suceava).
Recoltare: Scoarţa se recoltează în lunile aprilie-mai, la pornirea în circulaţie a sevei, cînd se desprinde uşor. Se taie ramurile şi tulpinile tinere, netede, care urmează a fi decojite. în aceeaşi zi se fac inelari cu briceagul la 15—25 cm care se unesc prin tăieturi longitudinale, desprinzîndu-se astfel bucăţi în formă de jgheab.
Recoltarea prin cioplirea ramurilor dă un produs de calitate mai slabă, deoarece se desprinde şi lemnul de dedesubt.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Se îndepărtează fragmentele de coajă bătrînă, cu crăpături, ca şi fragmentele de coajă cu lemn. Uscarea se face la soare în strat subţire (în strat gros mucegăieşte), în locuri curate, fără resturi de sîrmă, cuie, deoarece prin uscare se înrulează şi cuprinde şi corpurile străine. Pe timp nefavorabil se bagă în camere încălzite sau în poduri sau şoproane bine aerate.
Uscarea artificială se face la 40—45°. Randamentul la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din bucăţi de coajă tubulare sau neregulate, groase de max. 2 mm, admiţîndu-se ca impurităţi max. 5% fragmente înnegrite şi max. 2% bucăţi de coajă cu resturi de lemn, corpuri străine organice şi minerale — max. 0,5% pentru fiecare, umiditate — max. 13%.
Compoziţie chimică: scoarţa conţine tanoizi la fel ca şi florile care conţin în special astragalină (camferol-3-glicozid) şi peonozid (camferol-3-7-diglicozid), precum şi alţi derivaţi fenolici.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: acţiune calmantă, spasmolitică, după unii autori cardiotonică; are acţiune antispastică asupra uterului gravid.
Florile şi scoarţa sînt limitat utilizate ca antispastic, diuretic şi astringent.
Frunzele şi fructele au acţiune laxativ-purgativă.
Confuzii: Specia înrudită Viburnum lantana L. (Dîrmoz), care creşte în locuri mai uscate şi luminate, prezintă următoarele deosebiri faţă de specia medicinală(vezi ilustrația de mai jos):
— frunze ovate, întregi, nelobate (la V. opulus trilobate) ;
— florile inflorescenţei sînt toate uniforme (la V. opulus pe margine se află un rînd de flori mai mari sterile);
— fructele mature sînt negre (la V. opulus roşii).
 |
| From selene |
Alte specii cu importanţă medicinală din familia caprifoliaceae
Sambucus racemosa L. (Soc roşu de munte)
Fructele uscate, cu conţinut de caroten, vitaminele Bx şi C, zaharuri, substanţe proteice, tanin, pectină, sînt utilizate exclusiv în medicina populară în stări febrile, ca diuretic, în răceli.
Viburnum lantana L. (Dîrmoz)
Se citează utilizarea bacelor, care au proprietăţi astringente şi a scoarţei care este rubefiantă, chiar vezicantă.
Lonicera caprifolium L. (Caprifoi)
Specie cultivată ornamental, cu corola roşiatică, zigomorfă, bilabiată. Florilor şi scoarţei li se atribuie proprietăţi diuretice, pectorale şi tonice. De asemenea, florile sînt recomandate pentru spălaturi în boli de ochi. Fructele sînt considerate diuretice şi anti-catarale.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!