Calitatea produselor din plante medicinale, concretizată în principal prin conţinutul în principii active, este condiţionată de fiecare dintre fazele producţiei, începînd cu zonarea şi agrotehnica culturii (la plantele medicinale din culturi), cu recoltarea şi încheind cu modul de prelucrare.
Zonarea plantelor medicinale şi aromatice
luate în cultură
Speciile medicinale luate din cultură au o mare varietate de provenienţe, cărora le corespunde o mare varietate de cerinţe faţă de factorii ecologici. Prin zonare se înţelege stabilirea zonelor unde sînt întrunite condiţiile pedo-climatice cele mai apropiate de cele optime pentru dezvoltarea fiecărei specii în parte. Amplasarea fiecărei culturi în zonele cele mai favorabile, creînd plantelor condiţii bune de dezvoltare, duce implicit la obţinerea unor produse de calitate corespunzătoare.
Respectarea tehnologiilor de cultură
Este necesară respectarea întru totul a acestora, începînd cu semănatul la distanţele şi adîncimile recomandate şi la epoca optimă. Natura solului pe care este amplasată cultura reprezintă de asemenea un factor de influenţare a calităţii. De exemplu, speciile de la care se recoltează partea subterană (rădăcini sau rizomi) se amplasează pe terenuri uşoare,nisipoase, aluvionare. Pe terenurile grele, argiloase, rădăcinile şi rizomii se dezvoltă foarte greu, avînd un aspect comercial necorespunzător.
Lucrările de întreţinere trebuie de asemenea respectate riguros. Dacă la sămînţoase nu se execută lucrări de distrugere a buruienilor,producţia iese cu multe seminţe străine care necesită ulterior numeroase selectări.
Îngrăşămintele chimice în afara sporirii recoltei la hectar, ridică substanţial conţinutul în principii active. După experienţele efectuate la I.C.C.P.T. Fundulea, la Mentă administrarea de N 30 P 45 K 45 /ha aduce un spor de 31% la uleiul volatil iar la degeţelul lînos îngrăşămintele în doză de N 45 P 45 K 45 ridică conţinutul de cardenolide din frunză cu 43%.
Recoltarea
Această operaţie influenţează asupra calităţii prin următoarele aspecte:
a) Respectarea momentului optim de recoltare în cursul perioadei de vegetaţie, moment optim care este specific pentru fiecare grupă de produse.
La grupa flori de exemplu, recoltarea trebuie făcută la începutul înfloririi cu excepţia florilor de salcîm japonez care se culeg în stadiu de boboci florali. Culesul mai tardiv duce la deprecierea mărfii prin schimbarea culorii (decolorare), scuturarea petalelor — în general cele mai bogate în principii active.
La grupa rădăcini-rizomi recoltarea trebuie făcută numai primăvara timpuriu şi toamna tîrziu, adică înainte de pornirea în vegetaţie a plantei şi după intrarea în perioada de repaus, atunci cînd în partea subterană a plantei se acumulează substanţele active. Pe perioada de vară rădăcinile şi rizomii sînt seci, lemnoase, cu un conţinut extrem de scăzut în principii active.
b) Respectarea momentului optim de recoltare în cursul zilei. Culesul în timpul dimineţii, pe rouă, duce la deprecierea produselor. Variaţii foarte mari de conţinut în cursul zilei se observă la plantele care conţin alcaloizi sau uleiuri volatile. Spre exemplu la Achillea millefolium (Coada şoricelului) conţinutul în azulen creşte spre orele de prînz.
c) Metodele de recoltare, condiţionează obţinerea unor produse de bună calitate. Spre exemplu, recoltarea produselor din grupa „Cortex" (scoarţe) prin cioplire face ca acestea să fie însoţite şi de lemn, fapt care le face necorespunzătoare, în timp ce metoda inelarii duce la un produs de bună calitate.
Recoltarea la dimensiuni mai mari a produselor din grupa „Herba" (părţi aeriene) face ca acestea să fie luate cu părţile lignificate care depreciază produsul, aşa cum se întîmplă la Coada şoricelului, Sunătoare, Pelin ş.a.
La sămînţoasele din culturi — în special la coriandru — reglarea proastă a combinelor face să se obţină un procent mare de spărturi care fac necesar un număr mare de selectări, spărturile valorificîndu-se ulterior la un preţ sub 1/3 din preţul produsului întreg.
Selecţia şi ameliorarea materialului biologic
La plantele din culturi, acestea se concretizează prin munca de creare a noi soiuri şi linii cu un conţinut sporit de principii active (din realizările în acest sens pînă acum putîndu-se cita : soiul Lanata 1 la degeţel lînos, Columna la mentă, linii noi obţinute la mentă şi levănţică la Feldioara). La alte specii ameliorarea se face prin importul unui material de înmulţire din soiuri valoroase.
La plantele care se introduc acum în cultură, se urmăreşte obţinerea de material de înmulţire din acele populaţii locale din flora spontană care — pe lîngă un potenţial productiv ridicat — să aibă şi un conţinut mare de substanţe utile. De exemplu, pentru Atropa belladonna s-au găsit zone unde conţinutul în alcaloiizi depăşeşte de aproape două ori media.
Transportul şi pregătirea pentru uscare
La transport principala condiţie este ca acesta să fie făcut în ambalaje corespunzătoare în care produsele, cu un conţinut ridicat de umiditate, să nu se încingă sau să se brunifice, evltîndu-se ambalajele de plastic. Probleme deosebite se pun la plantele la care campania de recoltare durează o perioadă scurtă şi în care se strîng cantităţi mari ca de exempki la muşeţel, la măceşe etc. Depozitarea pe durată mai mare în condiţii necorespunzătoare duce la deprecierea produselor.
Pregătirea pentru uscare include şi o selectare şi curăţire a materialului, operaţii hotărîtoare pentru calitate. Această selectare şi curăţire se face mult mai greu după uscare. De exemplu, la grupa rădăcini este absolut necesară spălarea lor imediat după recoltare, deoarece după uscare ele rămîn cu un procent nepermis de corpuri străine minerale — care nu mai pot fi îndepărtate decît cu un consum mare de forţă de muncă.
Uscarea
Este una din fazele cele mai importante ale procesului tehnologic care are influenţă mare asupra calităţii.
a) Factorul temperatură. La plantele care conţin uleiuri volatile depăşirea temperaturii la uscare de 40° duce la pierderea acestor substanţe. Prelungirea uscării la temperaturi scăzute şi în condiţii necorespunzătoare de aerare duce la brunificarea şi mucegăirea produsului. Aceleaşi efecte le are şi aşezarea produsului în straturi groase. Alte specii cer dimpotrivă temperaturi ridicate care să ducă la inactivarea proceselor enzimatice (de ex. măceşe).
b) Factorul lumină. Lumina directă este contraindicată pentru frunze şi pentru florile colorate, cărora le distruge pigmenţii. Dimpotrivă, rădăcinile şi florile albe se usucă în condiţii foarte bune tocmai la lumină directă.
Depozitarea
Condiţiile de depozitare influenţează asupra calităţii. Umiditatea crescută, lipsa de aerisire duc la deprecierea produsului (îngălbenire, mucegăire sau brunificare).
Manevrarea repetată şi incorectă a ambalajelor (mai ales la frunze, partea aeriană) duce la sfărîmarea produsului.
Perspective în domeniul creşterii calităţii produselor din plante medicinale
În afara unor măsuri privind creşterea cantitativă a producţiei, multe se referă la creşterea calităţii acesteia, la obţinerea unor produse de înaltă puritate. Aceste prevederi se referă la :
— Impulsionarea cercetării ştiinţifice în probleme de agrobiologie, ameliorare, fitochimie, farmacologie.
— Utilizarea de material de elită produs în reţeaua de cercetare sau din import.
— Introducerea în cultură a unor plante medicinale din flora spontană în scopul măririi conţinutului în substanţe active ;
— Utilizarea în acelaşi scop pe scară tot mai largă a îngrăşării şi erbicidării (după caz).
— Perfecţionarea tehnologiilor moderne de extracţie, diversificarea producţiei de medicamente de origine vegetală de semisinteză.
— Perfecţionarea modului de prezentare a produselor (materii prime, ceaiuri) sub formă de doze, drajeuri, tablete efervescente.
— Creşterea accentuată a conţinutului în substanţe active.
alte articole conexe aici!
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!