Fr.: Piment de Cayenne; Poivre de Cayenne; G.: Roter Pfeffer; M.: Paprika; R.: Pereţ strucikovîi.
De la această specie, cunoscută îndeobşte ca legumă şi condiment importanţă medicinală prezintă var. cayenne, a cărei bacă matură are formă conic-alungită, lungă de 5—12 cm şi cu diametrul pînă la 4 cm, cu pericarpul la maturitate roşu aprins, lucios. La baza fructului are caliciul persistent. în interior se găseşte un corp placentar spongios, cu numeroase seminţe plane, reniforme, de 3—5 mm, inserate foarte des. De asemenea, la interior se găsesc septe (pereţi despărţitori) cu puncte glanduloase în care este depozitată capsaicina — principiul activ .
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
![]() |
| From selene |
Materia primă: Fructus Capsici Cayenne — este format din fructe uscate, lungi de minimum 5 cm, lucioase, de culoare roşie-portocalie, de formă conică alungită, avînd la partea superioară pedunculul şi caliciul de culoare verde. Fără miros, gust foarte iute.
Ecologie şi zonare în cultură: Este una din cele mai pretenţioase plante de cultură faţă de factorii de mediu. Astfel, faţă de temperatură are optimul caloric la 25—30°, la temperaturi sub 15° creşterea încetînd. Temperaturile excesive, peste 30°, dăunează asupra fructificaţiei. Necesarul de apă al plantei nu este satisfăcut de umiditatea atmosferică şi din sol din condiţii naturale, de aceea trebuie udat obligatoriu. În lipsa apei florile avortează. Planta nu suportă umbrirea şi nici vînturile puternice şi uscate.
Este foarte pretenţios şi faţă de sol, reuşind numai pe soluri uşoare, luto-nisipoase, îngrăşate atît cu îngrăşăminte organice, cît şi chimice.
Datorită pretenţiilor sale deosebite, cultura ardeiului Cayenne este zonată în judeţul Timiş.
Tehnologia de cultură: Ardeiul iute de Cayenne este pretenţios faţă de planta premergătoare ca şi de toţi factorii naturali şi artificiali de cultură, în condiţiile ţării noastre reuşeşte cu producţii mari şi constante cînd urmează după plante vărzoase şi bostănoase, bine îngrăşate cu 20—40 t/ha îngrăşăminte naturale fermentate sau cu chimice. Pe acelaşi teren nu poate reveni decît după 6—7 ani. Pregătirea terenului se face în mod obişnuit grădinăreşte pentru sistemul de irigare. Fără irigare nu numai că dă producţii extrem de slabe, dar în majoritatea cazurilor se calamitează.
Arătura de bază se execută toamna la adîncimea de 22—25 cm care rămîne în brazdă crudă peste iarnă, iar primăvara se întreţine prin cultivaţie cu combinatorul, cultivatorul în agregat cu grapa stelată pînă în momentul plantării răsadurilor, ultima lucrare fiind amenajarea terenului pentru irigaţie. Nu suportă îngrăşarea directă cu gunoi de grajd, chiar dacă acesta este foarte bine fermentat.În schimb, dă rezultate bune la încorporarea în sol la arătura de toamnă a 50—80 kg/ha s.a. fosfor şi 30—40 kg/ha s.a. potasiu, iar în primăvară, înainte de plantare, se dau 15—25 kg/ha s.a. azot. Răsadul se pregăteşte în mod obişnuit în răsadniţe calde. Pentru un hectar sînt necesare 100 m2 de răsadniţă caldă, inclusiv suprafaţa necesară repicării. Semănatul în răsadniţe se execută în a doua jumătate a lunii martie şi se seamănă 2—2,5 kg seminţe cu puritatea de 97%, germinaţia de 75% şi umiditatea maximă de 12%.
Plantarea răsadurilor se face pe la mijlocul lunii mai la intervale de 25 cm rînd de rînd şi la distanţe de 20 cm între plante pe rînd. Se prăşeşte de 4—6 ori, în general după fiecare udat se dă o praşilă. Pentru prevenirea bolilor, culturile se stropesc preventiv cu zeamă bordeleză în concentraţie de 0,5-0,7%.
Recoltarea fructelor Ardeiului iute de Cayenne se face în momentul cînd acestea au atins maturitatea industrială, adică atunci cînd ardeiul a devenit complet roşu. Recoltarea se face etapizat de 3—4 ori pe măsura maturizării fructelor.
Producţia obţinută la un hectar este de 10 000—15 000 kg în stare proaspătă, iar în stare deshidratată este de 1 800—2 000 kg.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Fructele recoltate se transportă în coşuri de nuiele sau lădiţe în cantităţi de 7—8 kg şi se trec în uscătoare pentru deshidratare. Temperatura de uscare va fi de 50—60°C. După uscare se lasă 2—3 ore pentru răcire şi rehidratare parţială pînă la nivelul umidităţii de păstrare, respectiv de 11%, astfel încît să se evite spargerea fructelor. După această operaţie, se ambalează în saci de hîrtie şi se păstrează în încăperi curate şi aerisite.
Prin condiţiile tehnice de recepţie nu se admit corpuri străine organice şi minerale, ca impurităţi neputîndu-se depăşi max. 2% fructe cu defecte, max. 2% fructe lipsite de codiţă, max. 5% fructe fragmentate şi max. 1% seminţe libere, iar umiditatea — max. 11%.
Compoziţie chimică: Capsaicină (0,01—0,25%), ulei volatil (cea 1,5%), capsantină şi capsorubină, alcooli polienici care imprimă culoarea roşie a fructului, alte poliene galbene (zeaxantina, xantofila şi criptoxantina); a—p—y-caroten, vitamina A—B şi C, glicozizi flavonici, amida acidului nicotinic, rutozid, alcaloidul capsicina, ulei gras, ceruri etc.
În ţara noastră au fost efectuate cercetări temeinice pentru punerea la punct a metodologiei de dozare a capsaicinei şi stabilirii compoziţiei chimice a ardeiului iute cultivat la noi.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice: Revulsiv puternic, utilizat în uzul extern sub formă de tinctură în frecţii şi pentru îmbibarea vatei termogene. Extern în mialgii reumatice şi lombo-sciatice.Intern, în doze mici, ca stimulent al secreţiilor stomacale.
Notă : Din ardeiul iute, Szent Gyorgyi (1927 — 1932) a extras pentru prima dată vitamina C în stare cristalizată (cca. 200 mg/kg), aceasta fiind mult timp principala sursă de preparare a preţioasei vitamine.
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!