Angelica
Angelica archangelica L. {A. officinalis Mnch.)
Angelică ; Fr. : Angelique ; G. : Engelwurz ; M. : Orvosi angyelika ; R. : Diaghili lekarstvennîi
Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierboasă bienală sau perenă, extrem de viguroasă, înaltă de 1—1,5 m (uneori depăşind chiar această înălţime), în formă de tufă (în primul an numai cu frunze bazale); parte subterană : rizom lung pînă la 10 cm şi gros de cea 5 cm, napiform, la exemplarele de mai mulţi ani multicapitat, brun, cu striaţii circulare, spre vîrf cu resturile părţilor aeriene din anii precedenţi ; din el se formează rădăcini adventive lungi ; tulpina aeriană : apare numai în anul II, robustă, cu o grosime pînă la 8 cm, erectă, bogat ramificată, glabră, fin striată; frunze : de 3 ori penat sectate, lungi pînă la 60—90 cm, cu foliole ovate, inegal serate, lungi de 5—8 cm, iar foliola terminală trifoliată ; cu totul caracteristică este vagina enormă, umflată şi striată, la frunzele dinspre vîrf egalînd sau depăşind limbul; flori : grupate în umbele mari, globuloase, cu diametru de 10—20 cm, cu 20—40 umbelule de asemenea globuloase, lipsite de involucru ; florile, pe tipul 5, au caliciul redus, corola din 5 petale alb-verzui sau gălbui; fructe : diachene elipsoidale lungi de 5—8 mm şi late de 3—5 mm, aripate lateral şi costate, cu mericarpe care se desfac uşor.
 |
| From selene |
 |
| From selene |
 |
| From selene |
Înflorire : VII—VIII.
Materia primă: Radix Angelicae - formată din rizomi groşi de 3—5 cm şi lungi de 6—8 (10) cm, cu rădăcini lungi de 20—30 cm şi 0.5—1 cm grosime, de culoare brun-cenuşie. Rizomii au striuri circulare, iar rădăcinile longitudinale. în interiorul rizomului se observă o măduvă stratificată de culoare albă-gălbuie, spongioasă. Materia primă se prezintă uneori sub formă de fragmente de 1—3 cm. Mirosul este aromat, caracteristic, gustul aromatic, picant, dulceag, amărui.
Ecologie şi zonare: Planta există în flora spontană în zona forestieră din etajul montan şi subalpin, de la 500 pînă la 1 500 m, în locuri stîncoase şi umede, pe malul pîraielor, în chei, în turbării, la margini de păduri. Deoarece specia reprezintă o raritate floristică, fiind ocrotită de lege în ţara noastră, nu se recoltează din flora spontană, cultivindu-se în condiţii apropiate de cele din flora spontană, la altitudini mai joase (500—600 m), în locuri adăpostite dar însorite, în apropierea apelor curgătoare.
Solurile cele mai potrivite sint cele adinei, aluvionare, nisipoase, bogate în substanţe organice, umede, dar fără exces de apă. Dă rezultate bune după culturi la care s-a administrat mult gunoi de grajd şi care lasă terenul curat de buruieni.
Este zonată în cultură în judeţele Braşov şi Suceava.
Tehnologia de cultură: Angelica dă rezultate bune după toate culturile îngrăşate şi care lasă terenul curat de buruieni (prăsitoarele, ierburile de cultură, leguminoasele, cartofii). Pe acelaşi teren se revine după cel puţin 3—5 ani.După păioase sau culturile timpurii se face arătură adîncă de 28—30 cm sau la grosimea solului arabil, cînd este mai subţire.Grăparea se face imediat după arătură. Pînă la însămînţare, terenul se ţine curat de buruieni cu ajutorul cultivatorului, iar în ziua premergătoare se grăpează bine pentru mărunţire şi nivelare. În cazurile cînd pămîntul nu este suficient aşezat pentru însămînţare, se tăvălugeşte, pentru ca sămînţa să vină în contact mai strîns cu solul.îngrăşămintele se aplică, de regulă, la cultura premergătoare. în cazurile cînd urmează după o plantă neîngrăşată sau se cultivă pe un teren mai puţin fertil, se introduc toamna sub brazdă la hectar 20 tone gunoi descompus şi cîte 40 kg substanţă activă din îngrăşămintele chimice de azot, fosfor şi potasiu.Semănatul se face direct în cîmp, toamna, la începutul lunii septembrie, cu maşina de semănat SUP-21 sau A-200. între rînduri distanţa se stabileşte la 60—70 cm ; pe rînd 50 cm ; adîneimea de semănat 1—1,5 cm. La hectar se dau 8 kg sămînţă, cu germinaţia 70% puritatea 90% şi umiditatea maximă 12%.
Pe tot timpul vegetaţiei se urmăreşte menţinerea culturii curată de buruieni şi terenul afinat. Se aplică 4—5 praşile, începînd de la răsărirea plantelor ; la a doua praşilă se face plivitul şi răritul plantelor pe rînd.
La primele două praşile se procedează cu atenţie pentru ca plănuitele să nu fie acoperite cu pămînt.
Rizomii şi rădăcinile este de preferat să se recolteze toamna în primul an de vegetaţie sau în primăvara anului II. Scoaterea se face cu maşina de recoltat cartofi sau cea de sfeclă.
Rădăcinile au un miros plăcut spre deosebire de rădăcinile asemănătoare de Angelica silvestris, cu miros neplăcut şi care nu se întrebuinţează.Evaluarea producţiei este identică cu cea a rizomilor de valeriană.La un hectar se obţin 1 400—1 500 kg rizomi în stare deshidratată.
Recoltarea de fructe se face de pe plante bine dezvoltate şi sănătoase ; recoltarea fructelor se face în stadiul de pîrgă pentru a evita scuturarea ; ele se usucă în mod obişnuit, date prin vînturătoare sau prin selector de 3—4 ori cu vîntul deschis la maximum.
Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare produsul se pune la zvîntat, se scutură bine de pămînt şi dacă totuşi acesta nu a fost îndepărtat se spală în curent de apă, cît mai repede, deoarece substanţele active sînt foarte solubile. Se îndepărtează de asemenea resturile părţilor aeriene şi vîrfurile de rădăcini prea subţiri (sub 2 mm).
Uscarea pe cale naturală se face la soare, iar pe timp nefavorabil în încăperi încălzite, ooduri bine aerisite. Pe cale artificială uscarea se face la 35—40°.
Randamentul la uscare — cea 4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din rizomi cu rădăcini, admiţîndu-se ca impurităţi max. 2% rizomi cu resturi de tulpini şi frunze şi max. 1% sfărîmături mici, corpuri străine minerale şi organice - max. 1% pentru fiecare, umiditate — max. 14%.
Compoziţie chimică : Rădăcinile şi rizomii conţin 0,5-1% ulei volatil format din felandren, pentadecanolid, furanocumarine şi derivaţi cumarinici (ostol, ostencl, angelicină etc), acid oxipentadecilic, pinene, acid valerianic, o sescviterpenă şi p-cimol ; acid angelic, gume, ceruri, tanin, substanţe amare, amidon şi umbeliferoză — un monogalactozid al zaharozei, fructoză, glucoza, zaharoză etc. Conţinutul în ulei volatil este condiţionat de provenienţă şi altitudine care influenţează favorabil atît componenţa cit şi conţinutul.
Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice: Uleiul volatil, în doze mici, este un excitant cerebral, iar în doze mari este depresiv cerebral. Rizomii şi rădăcinile, prin complexul componentelor, au acţiune tonic-amară, fiind utilizate în anorexii, dispepsii, meteorism şi în enterite. Extractele de rădăcină au acţiune antibiotică. Toate părţile plantei sînt utilizate în industria alimentară, în special a lichiorurilor.
Observaţii: Ca aromatizant sau în scopuri medicinale, se pot întrebuinţa atît părţile aeriene ale plantei, cît şi fructele, acestea din urmă fiind mai bogate în ulei volatil (1—1,5%) ulei ce conţine şi furanocumarine (imperatorină şi bergapten).
Alte articole din aceasta categorie:
Dacă puteţi să ne ajutaţi la traducerea oricărui articol în orice limbă străină vă rugăm să ne lăsaţi un mesaj la rubrica contact! Mulţumim!